compasul liniștii

o data am scris despre o intilnire de afaceri plicticoasa , se facea ca dispaream din real si coboram sub fusta unei secretare nostime ce lua notite . genunchi , calcaiuri , accesorii de tot felul . gazele nu . nici magnitudinea morti
nici simboluri wagneriene . ma multumeam cu minunea mangaierii unei glezne interzise de femeie frumoasa.
probabil se numea anne sau hana in ebraica altfel fabula nu ar fii avut sens. acum fug sa caut compasul bunicului. mai scrie.

\"mâna e
o șerpoaică
în nisipuri de
șold\"
Doar câteva frânturi dintr-un poem ce ascunde în el misterele liniștii!

Adrian: din tot ce mi-ai scris am retinut un nume - Hana, care mi-a placut foarte mult.

Florin, multumesc pentru popasul dintre nisipuri...

Nu stiu de ce bravez uneori! Cand am citit ce ai scris, Florin... adica \"misterele linistii\"... m-am fastacit, mistere mi s-a parut un cuvant (si o stare!) prea mare, asa ca m-am aruncat la polul opus, vezi Doamne sunt doar imagini, sa nu exageram...
Ei bine,nu sunt doar imagini, desi sunt si imagini!
(ai inteles ceva?)

Anne, gasesc aici un poem ca un univers inchis. armonie, siguranta, delicatete. altfel.
atat de concentrat, incat trebuie si eu sa ma concentrez: frumos.
Drag, Bianca

cu drag ma bucur ca esti aici! mo-ni