Avem prea multă grijă de oglinzi

Si nimeni nu o sa se intrebe vreodata...atata timp cat e treapta si e acolo,nu conteaza...si din acest motiv cred eu ca se nasc oamnenii singuri...daca intr-o zi unul din noi dispare nu o sa i se simta lipsa atata timp cat cineva ii indeplineste rolul...si astfel unii se simt morti inainte de vreme...m-a miscat poemul tau in toata raceala lui\\1

Oglinzile din titlu și treptele din final pot fi lesne confundate. Poemul e rece într-adevăr, dacă îl privim ca pe o exprimare condescendenta a realității, dar poate fi cald în măsura în care vom obseva că și treptele au coaste (lipsă ori ba). Mulțam de trecere și de semn!

amintit de dali cu coasta si treptele tale, care vedea carnea galei ca niste trepte.
frumoase trimiteri, bine construit discurs

mulțam de asocierea cu Dali. chiar dacă sună prozaic e preferatul meu. nu am construit așa textul, cu gandul la Gala, dar suna bine și cum zici.

cu bine,