LMlucian m
Verificat@lucian-m
Bacau
„Fii ca apa!”
Cine sunt? Ce sunt? Adesea M-am intrebat si eu...
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Într-adevăr un text care trece prin fibrele firii. Un fragment de final, posibil tuturora, chiar dacă nu în varianta explicit descrisă. Ochii se deschid și privim spre sfera unor asfel de posibilități cu tristețe.
Pe textul:
„Oameni și uși" de Hanna Segal
0 suflu
ContextPoezica acesta trecea așa ușor neobservată. Mulțumesc de semn, într-adevăr ai sesizat foarte bine un anumit tip de legatură. În ce privește simplitatea, ea e scopul. Bucuros să te regăsesc la mine pe pagină.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Prezentul din cele prezente" de lucian m
0 suflu
ContextTrei zile inevitabile, trei instanțe care ne vorbesc în-lăuntru. Prima apare ca un trecut ce revine nedorit(\"pe dos\", \"invers\"), dar insistând a se hrăni singur cu \"porția de licoare\". A doua apare ca o secvență prezentă, ce trece mereu, ca timpul lui Heraclit, \"promițându-și...\" Disperări rupte în fâșii inegale, frumos spus. A treia \"pune lucrurile la punct\" refăcând ceea ce merită refăcut, pentru că oricum moartea va fi \"ultimul lucru...\" Aș continua spunând că moartea e ultimul lucru pe care îl vom face \"aici\".
Un poem minunat, simetric, ce curge dintr-o suflare și care se înfățișează mereu altfel la recitire.
Felicitări!
Un poem minunat, simetric, ce curge dintr-o suflare și care se înfățișează mereu altfel la recitire.
Felicitări!
Pe textul:
„Nimic nou" de Silvia Van
0 suflu
Context\"cum să-ți spun\"
\"îți spun ceva mai încet\"
\"cum să te fac să-nțelegi\"
Aceste trei versuri marchează cele trei mari neplăceri, de care vorbești, pentru că, intertextual, mai găsim. Dar aici rezidă nevoia de împărtășire a omului, dornța de a simți empatia celuilalt care, de multe ori, putem fi chiar noi înșine. Cioran și moarte, muzică și povești, relații interpersonala și bine-rău. O mulțime de ingrediente din care ai construit o poezie minunată.
O singură mititică obiecție: repetiția \"neplăcerile\" - \"neplăcută\" din ultima parte a poemei, nu e necesară cred, iar dacă sugerai retoric posibilitatea ca noi să știm cum e \"dincolo\", cred că mergea și fără ultimile două versuri.
cu bine,
\"îți spun ceva mai încet\"
\"cum să te fac să-nțelegi\"
Aceste trei versuri marchează cele trei mari neplăceri, de care vorbești, pentru că, intertextual, mai găsim. Dar aici rezidă nevoia de împărtășire a omului, dornța de a simți empatia celuilalt care, de multe ori, putem fi chiar noi înșine. Cioran și moarte, muzică și povești, relații interpersonala și bine-rău. O mulțime de ingrediente din care ai construit o poezie minunată.
O singură mititică obiecție: repetiția \"neplăcerile\" - \"neplăcută\" din ultima parte a poemei, nu e necesară cred, iar dacă sugerai retoric posibilitatea ca noi să știm cum e \"dincolo\", cred că mergea și fără ultimile două versuri.
cu bine,
Pe textul:
„Neplăcerile mele, Doamne..." de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSunt multe de spus Florine. Poate ne întâlnim cândva să stam la o vorbă și-om povesti pe îndelete. Mulțumesc de trecere și de semn.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Sfârșit în martie" de lucian m
0 suflu
ContextDana, mulțumesc frumos de trecere. Simplitatea, da, întotdeauna simplitatea și lipsa regulilor. De aceea e o mare deosebire între joc și joacă.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Pe pământ, umblând" de lucian m
0 suflu
ContextAlina, semnul lăsat de tine mă onorează și mi-a adus un zâmbet acel \"dumnezeiește\" (încă se mai folosește :)). Am încercat la final să subliniez simplitatea dincolo de discuțiile despre gramatică sau despre lucrurile ce ne macină zilnic. Poate nu am ales cea mai bună formulare.
Oricum, mă bucură trecerea și semnul tău.
cu bine,
Oricum, mă bucură trecerea și semnul tău.
cu bine,
Pe textul:
„Pe pământ, umblând" de lucian m
0 suflu
ContextUn îndemn spre căutarea totului. Un poem în miniatură, o portiță către universul din noi. Și atunci când în sfârșit îți poți asculta vocea, atunci când nu vezi deșertul tocmai pentru că l-ai găsit, abia atunci ești. Frumos. Și foarte bine spus.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Caută deșertul" de marlena braester
0 suflu
ContextPe mine m-a fascinat perspectiva. Totul se desfășoară din punctul de vedere al visului. Visul, o amintire fără substanță, sau poate o reminiscență, sau poate o descărcare, un avertisment sau... dar cred că tu știi mai bine până unde pot ajunge interpretările visului, ei bine, acest vis se interoghează asupra sensului, ori poate al nonsensului, existenței sale în oniricul unui murg pe care îl ademenește mereu \"hai murgule hai\". O să-mi amintesc de acest poem... Frumos.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„Visul murgului" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextEu înțelesesem ideea din poezia ta. Și comentariul meu sublinia că nu există decât un singur univers, diferită e doar modalitatea de raportare la el. Viața e una singură, modalitățile de ființare se schimbă, dar sunt sigur că deja știi asta.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„of of of doamne" de Alexandru Dan-Alexandru
Recomandat0 suflu
ContextȘi mie mi se pare minunată mărturisirea acestui of. Bravo! Și, evident, la mulți ani!
O singură mică obiecție subiectivă: versul \"nu de la tine din alt univers adica de sus\" ar putea rămâne doar \"nu de la tine de sus\"; în fond, e același univers :)
cu bine,
O singură mică obiecție subiectivă: versul \"nu de la tine din alt univers adica de sus\" ar putea rămâne doar \"nu de la tine de sus\"; în fond, e același univers :)
cu bine,
Pe textul:
„of of of doamne" de Alexandru Dan-Alexandru
Recomandat0 suflu
ContextE o poezie minunată și se recită extraordinar. Bravo! Vorba ta: \"mai vin\"!
\"să nu ne nu
să nu ne da\"
cu bine,
\"să nu ne nu
să nu ne da\"
cu bine,
Pe textul:
„Să alb, să negru" de Carmen Andreea Anghelina
0 suflu
ContextO poezie bine structurată, cu repetiția primelor două versuri ale fiecarei strofe ca idee-satelit. Prima exprimă interiorizarea (și voi fura versul cinci pentru un text recent de-al meu); a doua contactul cu prezența unui anumit timp de întuneric, legatura facându-se prin \"liniște\"; iar a treia strofă dezvăluie dimensiunea anacronica a iubirii. Ideea forță a poemului sălășluiește în nenecesarul acelor \"reguli desfăcute în patimi de carne\", pentru că oricum exista iubire și \"plouă\".
Textul curge, se rostește aproape singur ca o cutie muzicală ce așteaptă doar sa-i fie deschis capacul. Remarc \"ni se face liniște dispar începuturile\", \"nefiresc de frumos ne atinge întunericul\" și \"timp neferecat în timp sau în cenușă\".
Pun o lumină în acel \"întuneric\".
cu bine,
Textul curge, se rostește aproape singur ca o cutie muzicală ce așteaptă doar sa-i fie deschis capacul. Remarc \"ni se face liniște dispar începuturile\", \"nefiresc de frumos ne atinge întunericul\" și \"timp neferecat în timp sau în cenușă\".
Pun o lumină în acel \"întuneric\".
cu bine,
Pe textul:
„de ce am avea nevoie de kamasutra" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextFoarte interesant acest chat pe care l-am gasit și în subsolul altor două texte postate acum aproape un an și jumătate.
Referitor la text, așa cum spui: \"Ce crudă e realitatea... \"
Referitor la text, așa cum spui: \"Ce crudă e realitatea... \"
Pe textul:
„Reflexe de realitate" de Trifan Adrian
0 suflu
Context\"habar nu mai am cine sunt\"... mi se întâmplă atât de des versul tău...
e un text ce se rostește interior în ritm de litanie, poate de aceea atrage atât de mult.
\"ce-mi întoarce rațiunea pe celălalt dos / al simțirii\"... un plan metamorfozat în altul, rațiunea făcând loc simțirii... ceea ce e de bine.
iar finalul atrage inevitabil interogația retoric-esențială: \"de ce dragostea /e întotdeauna așa sângerie?\"
frumos, cu miros de mac
e un text ce se rostește interior în ritm de litanie, poate de aceea atrage atât de mult.
\"ce-mi întoarce rațiunea pe celălalt dos / al simțirii\"... un plan metamorfozat în altul, rațiunea făcând loc simțirii... ceea ce e de bine.
iar finalul atrage inevitabil interogația retoric-esențială: \"de ce dragostea /e întotdeauna așa sângerie?\"
frumos, cu miros de mac
Pe textul:
„despre dragoste numai de bine" de Monica Mihaela Pop
0 suflu
ContextVirgile, nu știu ce e și nu e, dar știu că paradoxiștii te primesc cu bucurie în rândurile lor (dacă nu cumva te-au \"înregimentat\" de mult). Eu am furat poema să o rețin și să o spun și altora.
Pe textul:
„absurdissime patru" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextUn gust înfruptat în cerul gurii ei, un naufragiu dorit, o muzică ce tânguie, o plutire înmiresmată... o poezie de Albu Vladimir.
Eu o să mă retrag acum pentru că e prăpăd.
cu bine,
Eu o să mă retrag acum pentru că e prăpăd.
cu bine,
Pe textul:
„Piersică" de Negru Vladimir
0 suflu
ContextO poezie extrem de intensă, de la nașterile altfel, până la înlocuirea măștilor. Finalul e deschis, de aceea îmi pare ca o bucată de zi, un fragment de idee decupată, folosindu-se chiar \"rictusurile de recuzită\". Sper că nu am luat-o pe arătură și eu, în felul meu, că uite ce frumos perorează unii de câteva zile prin subsolurile poeziei.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„(după o vreme rigor mortis devine rigor vitae)" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextCuvintele mele sunt sărace în a exprima ce am simțit citind poezia ta. Și ca să nu spun vreo trăznaie mă opresc lăsând doar acest semn al trecerii mele.
cu bine,
cu bine,
Pe textul:
„E’ colpa mia, e colpa tua" de Taisia Mihaila Negru
Recomandat0 suflu
Context\"Flașnetar al zâmbetelor\", o imagine deosebită ce deschide acest poem îmbietor spre meditație. Purtăm cu toții în noi cutii vechi, dar trag speranță că, asemeni viorilor, pot fi de o rezonanță excepțională. Înțelepciunea își ascunde ochii pentru a face posibilă deschiderea trăirilor. Obsesiile împărtășite cu ceilalți, cu trecătorii ce se pot opri o clipă din drumul lor pe \"trotuare\", arată dorința de ieșire din sine în scop purificator.
\"pălăria întoarsă spre rasarit aproape goală\"
\"îmi sprijin fruntea pe-o umbră-n apus\",
frumos...
cu bine,
\"pălăria întoarsă spre rasarit aproape goală\"
\"îmi sprijin fruntea pe-o umbră-n apus\",
frumos...
cu bine,
Pe textul:
„Cântecul umbrelor" de Florina Daniela Florea
0 suflu
Context