lucian m
Verificat@lucian-m
„Fii ca apa!”
Cine sunt? Ce sunt? Adesea M-am intrebat si eu...
Tu \"născocești povești / la uși și ferestre bătute în cuie\", dar nu-i nimic, poate e parte din condiția artistului și o sa vină și vremuri în care \"pietrele vor înflori\".
Frumos!
cu bine,
Pe textul:
„Cînd voi cere să fiu cu tine" de Maria Prochipiuc
dar, aline, da-l încolo de kant! (am trecut pe-acolo și știu ce spun) :))
cu bine,
Pe textul:
„Cum să scrii" de Alin Pop
dan, ai surprins tare bine versul cu pricina, te mai aștept
miruna, mă mai gândesc dacă îi returnez vreun demon :)
aline, recunosc, ce sa fac?!, recunosc și mă căiesc :)
vă mulțumesc tuturora de trecere și semne!
cu bine,
rosinante
Pe textul:
„Căutare" de lucian m
cu bine,
Pe textul:
„Căutare" de lucian m
cu bine,
Pe textul:
„Căutare" de lucian m
despre fericire... știi bine că e atât de felurită și oricât ne-am strădui tot nu-i vom delimita manifestările.
mulțumesc mult de semn!
cu bine,
Pe textul:
„Căutare" de lucian m
Pe textul:
„Sisif" de Corneliu Traian Atanasiu
Minunată descriere a \"Doamnei\" ca \"cel mai uman mister / veșnic traversând calea ferată / într-o lume fără caracter\". Simbolistică atent așternută spre privirea cititorului de un veritabil poet.
\"eu mă închin / călătoriei tragice pe roate\": surprindere a uneia din caracteristicile noastre intime, anume aceea a faptului că omul e o ființă a depărtărilor.
Finalul este desprins parcă dintr-un scenariu suprarealist, răzbunător: \"să vă ajung din urmă cu umbra mea o zi\".
Textul merită memorat.
cu bine,
Pe textul:
„jurnal apocrif 10" de Mihai Leoveanu
Recomandatcât despre apocalipsă... și ziua de mâine încătușată...
uite că mă găsesc uneori în imposibilitatea de a scoate în cuvinte ceea ce simt. eu am \"văzut\" poemul tău și mi-a plăcut așa că, decât s-o iau pe arătură, mai bine mai citesc încă o dată.
cu bine,
Pe textul:
„cu titlu optativ" de Virgil Titarenco
cu bine,
Pe textul:
„Atunci când mimul va vorbi" de Dacian Constantin
melancolice versuri...
cu bine,
Pe textul:
„Al cincilea anotimp" de Monica Mihaela Pop
versul \"mă simt vinovat și odihnit deopotrivă\" este unul de asumare a conditie umane, a \"oamenilor niciodată îngeri\", in prima jumatate. odihna este insa semnul intelegerii, este marca celui ce a \"aflat\"...
din final remarc in special: \"deasupra...tanjirilor\", ca detasare definitiva de conditia celor aminititi in ultimul vers.
o poezie \"rotunda\", un poem care suna minunat rostit, recitat.
Pe textul:
„niciodată flutur" de Virgil Titarenco
Și vreau să te intreb: În afara unei descărcări, a două trei zâmbete complice, crezi că obținem ceva?
cu bine,
Pe textul:
„Proxenetism - antipoezie" de iulian cimpoeșu
cu bine,
Pe textul:
„Atât de liniște" de lucian m
cu bine,
Pe textul:
„Atât de liniște" de lucian m
Adriana, mă bucură mult când vede cineva simplitate în textele mele, asta și intenționez.
Vă mulțumesc de trecere și de semne!
cu bine,
Pe textul:
„Atât de liniște" de lucian m
cu bine,
Pe textul:
„Atât de liniște" de lucian m
cu bine,
Pe textul:
„S(t)imulare" de Negru Vladimir
Dar nu mai intreb... e o poezie totul.
cu bine,
Pe textul:
„pisi-ku" de Virgil Titarenco
rosinante
Pe textul:
„baladă de drumeție" de florin bratu
