lucian m

vă mulțumesc frumos pentru trecere și cuvintele frumoase lăsate aici. este construcție haiku, dar am preferat să defragmentez ca formă, sper că nu și în conținut.

cu bine,

un text mărturisire și lepădare poate, până la ultima strofă când \"s-a dus vremea iertării\". sau poate doar imaginația cititorului a luat-o razna. se recită tare frumos poezia ta, vladimire.

cu bine,

\"nouă înșine despoți și vameși\"
mi se întâmplă uneori să mă bântuie câte o stare câte o zi întreagă și să nu găsesc cuvintele pentru a o exprima, dar vin aici la tine și găsesc versul ăsta. astăzi, eu, mai mult vameș...
deasemenea îmi pare interesantă zicerea \"oglinzile - jocul ochilor închiși\". am o obsesie veche legată de oglinzi.
plăcută lectură!

cu bine,

vă mulțumesc de trecere și de cuvintele frumoase lăsate aici. vă mai aștept!

cu bine,

Răzvan, comentariul tău a apărut un pic mai târziu și nu îl văzusem între celelalte; mulțam de semn.

Narcisa, ți-ai imaginat tare frumos și aproape de imaginea pe care am avut-io în minte când am scris-o!

Salomeea, este, cu siguranță, și complementritate acolo.

Vă mulțumesc de trecere!

cu bine,

Costin, comentariul tău spune mult și orice aș adăuga ar fi de prisos. Mulțumesc, om bun!

Maria, ai pus aici o poză cu o flacără dănțuitoare, imagine care completează tare frumos textul meu. Cuvintele tale mă măgulesc. Mulțumesc!

Elia, mă bucur că ideea a prins contur. Ai dreptate cu dedublarea.

Uneori ne alegem jumătățile, alteori ne sunt dta, important e să ne armonizăm cu ele.

cu bine,

tablou, perspectivă, spirit, zbor... aș spune mai mult dar e atât de liniște aici... frumoasă poezie ai scris virgile

cu bine,

ma gandesc, suna bine cum spui, mulțam de semn!

vladimire, ai pus în fața cetitorului un poem plin de semnificații, așa cum ne-ai obișnuit de mult. de asta dată însă, sesizez textul ca fiind o deschidere mai mult spre lume în general, decât spre lumea ta, adică spre universal mai mult decât spre particular. trei strofe, trei \"locuri\" ce ne așteaptă simultan sau nu, trei feluri în care poate fi privită \"trecerea\". suntem \"așteptați\", dar oare cât de mult facem să împlinim așteptările? nu citez nici un fragment pentru că m-a impresionat întreg poemul prin curgerea lui firească. plăcută lectură! (o mică sugestie, dacă îmi permiți, aș face ceva cu termenul prosternat, ori l-aș schimba, ori l-aș așeza altfel în context)

cu bine,

uite, mie mi se pare mai benefică lenea decât plictiseala. prima este inactivă, prin urmarea oarecum pasivă; în vreme ce plictiseala se poate acutiza, activă fiind, până la limita ei dramatică și finală, aceea a suicidului. plăcută lectura acestui text. păcat că nu ai mai mulți cititori, sunt lucruri frumoase de învățat din crochiurile acestea, mai ales pentru cei ce preferă lecturi facile și nu aprofundează lumea ideilor. ne citim!

cu bine,

de data asta mă înclin eu în fața comentariilor voastre, ați spus vorbe tare frumoase despre textulețul meu. vă mulțumesc și vă mai aștept!

cu bine,

cred că e în firea nostră acest dute-vino prin țara cuvintelor. ca în dragoste, ne mai distanțăm ca să apreciem mai bine ce avem. cât despre imagini, sunt un împătimit al simplătăților; sper să nu pic în simplism! mulțumesc de semn!

cu bine,

și gustul meu e aproape de simplitate, de lipsa cuvintelor care pot strica, de aglomerări inutile și de emulație. mulțam de trecere și de semn. ne citim.

cu bine,

florine, sesizezi extraordinar de bine condiția \"despărțitului\", anume observarea conformă cu structura interioară momentană, faptul că în orice lucru intervine \"observatorul\" (cred că einstein a spus mult mai bine decât mine asta). de orice lucru ne-am despărți, ruptura (dacă e percepută ontologic) modifică percepția. frumoasă și punerea în versuri a ideii.

cu bine,

Linea, mulțumesc frumos, deși cu întârziere, pentru lumina pe care ai așternut-o lângă această bagatelă. Te mai aștept!

deși e luni și începutul de săptămână e mereu mofturos, uite că m-am binedispus cu fragmentul acesta. să mă uit atent la ședința de mâine să nu vină vreun părinte ca dom\' Costache, rătăcit cu copilul la altă clasă. bine scris.

mulțam frumos de trecere și de semnele lăsate.
aline, poate și cirus :)
important e să-i admirăm, nu să știm cum se numesc.

cu bine,

întrebarea mea stimabile era ușor retorică, dar probabil nu ai sesizat asta. ar fi ciudat sa-l citez pe carnap si sa nu cunosc sensul unui termen pe care îl folosesc.
ne mai citim, poate sub auspicii mai bune. (cunosc și sensurile cuvântului \"auspiciu\":))

cu bine,

e un nene filosof ce se umește Rudolf Carnap care, la un moment de cotitură probabil în viața lui trecătoare vorbește despre \"depășirea metafizicii prin analiza logică a limbajului\", dar cred că deja știi asta la câtă informație din filosofie deții. ce face el?! depășește metafizica (în felul lui) folosind un limbaj metafizic, adicătelea făcând metafizică. textul acesta e la fel (ca idee, căci e mult mai slab în realizare decât la Carnap), adică e un fel de patetică \"buricare\" (dacă îmi permiți termenul) pe lângă terenul filosofiei în stil filosofic. ești și matale fără să vrei unul din cei ce practică, poate fără voie, filosofia. nu e ea minunată, dar se pot afla multe lucruri minunate prin ea. nu sunt nici pe departe apărător al domeniului, dar mă intrigă un text care nu spune nimic dar încearcă negativisme ieftine. demagogie?

s-auzim de bine,

găsesc aici un vladimir întors în \"amintire\" printr-o bijuterie miniaturală. orice cuvânt e de prisos. frumos!