lasa senzatia de hai/ku, pe care de altfel am regasit/o la tine si in constructe mai lungi. intrepretarile, daca se poate vorbi despre asa ceva la un hai/ku pot fi multiple, si adesea surprinzand antagonismele transcederii pe care mizeaza.
se trecxe frumos pe la tine
vă mulțumesc frumos pentru trecere și cuvintele frumoase lăsate aici. este construcție haiku, dar am preferat să defragmentez ca formă, sper că nu și în conținut.
parca s-a vorbit toata lumea sa-mi aduca aminte:)
mi-am gasit \"Vrajitorul din Oz\" cu sperietoarea de ciori cu tot - aici avand si creier si inima omului de tinichea si curajul leului:)
apoi, macul- potir din care se varsa mirul sfintind pamantul, impreuna lucrare intre parfumul macului si seva graului.
of, da, mic si delicat ca o petala poemul:)
:) Da, Lucian, sugestivă imagine. Mi-a plăcut ,,omul din lan\" care face legătura între văzduh și pământ, între freamăt și nemișcare, între vuiet și rugă, îmbrăcate inspirat în negru și roșu. Am intuit construcția haiku, dar nu am stat să o verific :). Impresia haiku a fost desăvârșită în opinia mea. Și, ciudat, senzația a fost de amorțire în viu și de surâs în rădăcini.
Până la ,,Bagatele 18\" ai reușit să mă păcălești cu titlul, acum dau năvală să citesc și restul :)
Cu drag,
O oaza de liniste am gasit intre spicele tale, Lucian. Aceste rindulete te fac sa simti dogoarea unui soare arzator, sa simti caldura pe care pamintul o intoarce ca-ntr-o oglinda.Si macul acela rosu...frumos.
Placut mult.