Ah! jocurile iubirii candide
Le-am privit din colțul meu, după draperii,
Răsfrânte-n marmure livide,
În geamurile sinilii.
Sceptica mea făptură
Prinț de Blaye nu s-a visat
Și, către vreo
Vacile pe-o creastă ca un stol de ciori.
Plouă dezolare peste câmpii goi.
Frigul ce se cerne, soarele din nori
Rostuiește teama prăbușită-n noi.
O, icoană plânsă cu lacrimi de mir,
Ca lumina
Vine o vreme când seacă fântânile,
O crudă vreme a împietririi,
Când fără de vlagă tremură mâinile
Și ochii se dau treji adormirii.
E ora abulică fără iubire,
Când doar tramvaiele ca niște
Tu știi prea bine, sclav demn de bice sunt.
Iasca din mine iute se-aprinde, vâlvătaie face.
Tăcută-aștepți. Căderea înfocatului cuvânt,
Yangul din mine luminând a yinului găoace,
Rănește goi
Aici ce caut eu ? Privirea o rotesc
La dreapta, -n stânga, -n față, -n spate.
Mirări străine ochii mei primesc.
„Atinge! Pește-i ce pe mal se zbate”
„Vino, o, vino”, -mi strigă-un
Acolo unde alții văd doar munți,
Eu văd copaci, albastre stânci,
Hățișuri, șerpi, tainice nunți,
Temeiuri, sfaturi și porunci.
E-al Muzei dar să deslușesc
Din amăgire miezul pur,
Ideea dulce
Demult, pe când doar o geană din Om se ivise,
Un sunet străpunse, prin el sfințindu-l, văzduhul.
Nu știm ce vorbă și cum din Nimic reușise,
Greu de-nțelesuri, să se-nfiripe-n ea duhul.
Tremura
frumoaso de ce nu stai în mine
de ce nu stau în tine
iată m-am așezat pe vine
un pic amețit dar e bine
minunato pe-acestă foaie scurs
m-a învelit misterul nepătruns
ochii în mantie-am
O, ce minune, umilitul de mine,
Eu, cel din pământ plămădit,
Ce foc îmi curge prin vine
Ce lumină în creștet m-a lovit,
De iată că mai ușor decât vântul
Scriu versuri înaripate?
Cine miere
Nemții muncesc și beau bere
Francezii beau vin și sunt eleganți
Italienii cântă
Englezii au morgă
Scoțienii sunt zgârciți
Corsicanii sunt răzbunători
Spaniolii merg la coridă
Elvețienii cresc
Doamna Opt strălucește sub luna proaspătă
Ca o statuie de porțelan printre trandafiri.
Și rouă ca un șuvoi mângâietor de izbăviri
I s-a prelins pe creștet, pe sâni. Bogată
E noaptea, umbre de aur
O, simt izvorul vieții cum mă cheamă
Și munții – pietre, suflete-ntr-olaltă.
Știu, timpul e, înveșnicirii să dau seamă
De-uitarea ce cuprinse inima-mi învoaltă.
E nemurirea altceva decât de
Demult, cu o oglindă prin landele furate
De olandezii care pe Vânt l-au înhămat
Mașinilor cu brațe și scâncete ciudate,
Să lupte cu Oceanul pe câmpuri revărsat,
Trecea cu chef de șagă un Till
Mâna cupă plină de gânduri ți-o-ntind
Iată e-a iubirii dulce licoare
Ca vorbele ierburi subtile din Sind
Presărat-am ale nopții fecioare
Sprintene zboară în apele ei
Ageră fragedă crudă
îi spuneam Tio Fela
așa îi spuneam
de ce?
mai are vreo importanță
pentru că era ca unchiulețul din telenovelă
ca o maimuțică simpatică
dar cu dinți tăioși
noi băieții ne plimbam seara prin
Încerc aici să deslușesc mai ales pentru mine câteva probleme legate de noțiunea de poezie. Am constat că multă lume confundă această noțiune cu acelea de frumusețe, farmec, încântare, inefabil etc.
de ce nu are succes filmul românesc în lume
de ce nu avem artă vandabilă
de ce nu se fac dvd-uri cu șobolanii roșii
pentru că nu au nimic
dar nimic care să intereseze pe cineva
în afara
le grand flic
a des oreilles comme d\' elephant
dans son uniforme pleine de poussiere
prefere a vivre dans mon insectier
pourquoi comme ca
pourquoi pas
il m\'amuse tant
quand il veut voler
Închipuiți-vă o zi de toamnă posomorâtă cu ploie mică și pătrunzătoare. În căldura alburie a unui hol de instituție oficială un șir de babe îmbulzite care așteaptă de câteva ore să ajungă la ghișeu.
Nu-ți mai cer miere, ci cruntul venin,
Săgețile vorbei, în el, să le-nmoi.
Nu-ți fie milă, din cerul senin
Nu cad niciodată temutele ploi.
Zeiță, știi bine, din inimi curate
Cuvântul ce mușcă
se naște o nouă stea
pe firmamentul poeziei românești
mai strălucitoare
din neamul lu\' Craiu
care drept pășea
a venit vremea să se nască acest
al doilea Pantofar al literaturii
sper că
Surf pe autobuz, surf pe autobuz.
Jos mâinile de pe bare,
Lasă-te prins de mișcare.
Da, da, prinde valul.
Da, da prinde groapa.
Surf pe autobuz, surf pe autobuz.
Și ce dacă ai căzut,
Și ce