Poezii

Doamna Opt strălucește sub luna proaspătă Ca o statuie de porțelan printre trandafiri. Și rouă ca un șuvoi mângâietor de izbăviri I s-a prelins pe creștet, pe sâni. Bogată E noaptea, umbre de aur

LBLouis Bourbon

0

8

Mâna cupă plină de gânduri ți-o-ntind Iată e-a iubirii dulce licoare Ca vorbele ierburi subtile din Sind Presărat-am ale nopții fecioare Sprintene zboară în apele ei Ageră fragedă crudă

LBLouis Bourbon

0

0

Demult, pe când doar o geană din Om se ivise, Un sunet străpunse, prin el sfințindu-l, văzduhul. Nu știm ce vorbă și cum din Nimic reușise, Greu de-nțelesuri, să se-nfiripe-n ea duhul. Tremura

LBLouis Bourbon

0

1

Demult, cu o oglindă prin landele furate De olandezii care pe Vânt l-au înhămat Mașinilor cu brațe și scâncete ciudate, Să lupte cu Oceanul pe câmpuri revărsat, Trecea cu chef de șagă un Till

LBLouis Bourbon

0

0

Cum chefuiam, ulciorul plin și mintea grea Trudnic se odihneau pe-o masă oablă Din brad bătrân, scăldat în vin. Zâmbea Un sos lucios în strachina-mi de tablă. Și-am auzit prin vis chemarea

LBLouis Bourbon

0

5

Zeu hain, destupă cetluitele butoaie. Vreau să beau, în hăul burții să arunc Vinul timpului ce genunchi îndoaie, Căci m-a săgetat cinstitul prunc. Inima se zbate, cu nimic se-ogoaie, M-a privit

LBLouis Bourbon

0

3

Ce-i și cu grâu-acesta ce pe spatele câmpiei Se-alintă galben sumețindu-și spicul! Și la Sâmpetru snopii pricini veseliei, Grăunțe multe măsurând merticul. Căci sunt țăran în inimă, cu palme

LBLouis Bourbon

0

2

Vine o vreme când seacă fântânile, O crudă vreme a împietririi, Când fără de vlagă tremură mâinile Și ochii se dau treji adormirii. E ora abulică fără iubire, Când doar tramvaiele ca niște

LBLouis Bourbon

0

0

Acolo unde alții văd doar munți, Eu văd copaci, albastre stânci, Hățișuri, șerpi, tainice nunți, Temeiuri, sfaturi și porunci. E-al Muzei dar să deslușesc Din amăgire miezul pur, Ideea dulce

LBLouis Bourbon

0

2

Aici ce caut eu ? Privirea o rotesc La dreapta, -n stânga, -n față, -n spate. Mirări străine ochii mei primesc. „Atinge! Pește-i ce pe mal se zbate” „Vino, o, vino”, -mi strigă-un

LBLouis Bourbon

0

4

Spintecă spade de foc vineții nori. Iată, păsări întunecate peste noi sângeră. Lată paragina îngână: ține minte că mori! Vechiul pământ în chingile frigului suferă. Iubito, din vise-ntrupată,

LBLouis Bourbon

0

1

Cine sunt eu? O floare trecătoare, Un fir de iarbă, o frunză pe-ai vântului umeri, O piatră ce se rostogolește-n vale Și zvoană dă cât suntem tineri. Cântecul meu atât de scurt e,

LBLouis Bourbon

0

1

Cândva poetul care cetatea zburătoarelor cântat-a Spunea că oamenii sfere am fost în zorii lumii, Și-n două părți voința zeilor, ne’nduplecata, Ne-a despicat în trupuri hărăzite humii. Se

LBLouis Bourbon

0

2

Nu-ți mai cer miere, ci cruntul venin, Săgețile vorbei, în el, să le-nmoi. Nu-ți fie milă, din cerul senin Nu cad niciodată temutele ploi. Zeiță, știi bine, din inimi curate Cuvântul ce mușcă

LBLouis Bourbon

0

0

„Sunt fericit. La naiba cu-ncruntarea În toamna asta văratecă, autumnus uber. Cerul, burete-albastru, șters-a răzbunarea Și orice-ocări ce, -n sânge, să fie stinse cer.” „Ce faci, dormi oare,

LBLouis Bourbon

0

0

O, ce minune, umilitul de mine, Eu, cel din pământ plămădit, Ce foc îmi curge prin vine Ce lumină în creștet m-a lovit, De iată că mai ușor decât vântul Scriu versuri înaripate? Cine miere

LBLouis Bourbon

0

4

Ah! jocurile iubirii candide Le-am privit din colțul meu, după draperii, Răsfrânte-n marmure livide, În geamurile sinilii. Sceptica mea făptură Prinț de Blaye nu s-a visat Și, către vreo

LBLouis Bourbon

0

0

Vacile pe-o creastă ca un stol de ciori. Plouă dezolare peste câmpii goi. Frigul ce se cerne, soarele din nori Rostuiește teama prăbușită-n noi. O, icoană plânsă cu lacrimi de mir, Ca lumina

LBLouis Bourbon

0

0

Spre inimă-ți urcând stelare căi, O draga mea, în cer aprinsă O rază din a ochilor văpăi Aruncă înspre valea-mi ninsă! O de aș ști, tu, doamnă pură, Că vei vroi să pleci milos privirea Spre

LBLouis Bourbon

0

5

frumoaso de ce nu stai în mine de ce nu stau în tine iată m-am așezat pe vine un pic amețit dar e bine minunato pe-acestă foaie scurs m-a învelit misterul nepătruns ochii în mantie-am

LBLouis Bourbon

0

0

Închipuiți-vă o zi de toamnă posomorâtă cu ploie mică și pătrunzătoare. În căldura alburie a unui hol de instituție oficială un șir de babe îmbulzite care așteaptă de câteva ore să ajungă la ghișeu.

LBLouis Bourbon

0

3

Visul meu este mov pentru că sunt mare jmecher chiar dacă nu atât de jmecher precum cel mai mare jmecher și pe cine deranjează cuvântul jmecher îl rog să nu mai citească că se enervează de-a

LBLouis Bourbon

0

4

mi-am scormonit unguibus et rostro chilie in volumul unui mal de lut aici aplecat pe hărți mucezite sug povești un vampir de vise concelebrata regina voi depăna firul basmului cu tine

LBLouis Bourbon

0

0

sunt un catelus care se gudura si îti sare vesel pe picior de ce ma trimiti de lânga tine uneori eu vreau sa ma joc mereu de ce te închizi în tine si privesti pe fereastra sunt aici lânga

LBLouis Bourbon

0

8

iubita mea noaptea pe ce sofa de catifea pe umeri, pe gât pe sâni crestate dințoase stele vinovate

LBLouis Bourbon

0

4

se naște o nouă stea pe firmamentul poeziei românești mai strălucitoare din neamul lu\' Craiu care drept pășea a venit vremea să se nască acest al doilea Pantofar al literaturii sper că

LBLouis Bourbon

0

5

le grand flic a des oreilles comme d\' elephant dans son uniforme pleine de poussiere prefere a vivre dans mon insectier pourquoi comme ca pourquoi pas il m\'amuse tant quand il veut voler

LBLouis Bourbon

0

3

de ce nu are succes filmul românesc în lume de ce nu avem artă vandabilă de ce nu se fac dvd-uri cu șobolanii roșii pentru că nu au nimic dar nimic care să intereseze pe cineva în afara

LBLouis Bourbon

0

3

îi spuneam Tio Fela așa îi spuneam de ce? mai are vreo importanță pentru că era ca unchiulețul din telenovelă ca o maimuțică simpatică dar cu dinți tăioși noi băieții ne plimbam seara prin

LBLouis Bourbon

0

3