Duel IV

Frumos peisaj, original si decorul lexical - ecouri evidente ale unui Orient extrem... Citisem duelurile astea ale tale si ma pregatisem sa-ti scriu ceva la III. Uite peste ce dau: IV - preferata mea, ca tot am deschis subiectul...
Ai si o tenta SF alegorica (dedicatia gen \"Ziggy Stardust and the Spiders from Mars\") peste toata povestea asta dintr-un Samarkand al stelelor nemuritoare.
Astept V. Apoi stau de VI... In final, mai vedem.

Sper ca ai citit si replicile lui nenea Aryamann. Acum ma dau si de gol, ca acum nu mai e Orientul, ci doar un fel de parafraza a prooimionului Theogoniei lui Hesiod, e adevarat cu ceva influente biblice. Si mai e si muza, care m-a ajutat sa le pun cap la cap. Samarkandul si Balkhul sa traiasca. Frumoase mai sunt.

Din scenariul tau pricepusem asa: Hagialacul NORDIC din DII l-am interpretat in sensul exact, corelat si cu aryanul tau (nu l-am metaforizat - inteleg acum ca e o metafora); desi... hagialac la Helicon - Heliconul ar putea fi nordic, depinde de unde privesti totusi. Dar marog, mea culpa... Si scuze pt dezvaluiri, nu cred ca trebuia totusi sa le faci, era mai interesant sa ma lasi sa ghicesc...

Vorbeam de Samarkand (care nu-mi place decat in literatura) pt ca scriitura ta e de-asa natura incat mi-a trezit un ritm oriental in cap si de-aici mai departe o scena foarte asemanatoare (cu perdelute cu tot) - Stelele Samarkandului. Culmea stii care este? Mi-a placut. In lumina recentelor dezvaluiri, e ciudat deja...

Adevarul e ca ai dreptate cu Heliconul nordic. Eu ma pun cand in locul lui Imru al Qays, cand in cel al lui Hesiod, cand in locul lui Pindar sau Catul. Si incerc sa imi imaginez o stare. Stare care se rezolva intr-o atmosfera curteana. Pentru ca pana la urma aspir in acest duel sa fiu un alter ego al printului de Blaye, cu toata neimplinirea de asteptat.
Eu incerc.