Poezie
I.
din Carte cu plângeri
1 min lectură·
Mediu
Tu știi prea bine, sclav demn de bice sunt.
Iasca din mine iute se-aprinde, vâlvătaie face.
Tăcută-aștepți. Căderea înfocatului cuvânt,
Yangul din mine luminând a yinului găoace,
Rănește goi pereți cu mișcătoare umbre.
Edenică-i robia minciunii îngropate.
Rămas pe loc, prin față încep să se preumble
Efemeride, chipuri din cețuri întrupate.
Ce fericită viața, uitarea cât de lină
Unui robit de traiul bogat, ape stătute.
Bătrân, un zeu pribeag, cu tălpi de tină,
Amor va poposi-n a noastre hăuri mute.
Ne va-ndrepta privirea spre lumină,
Sfărmând săgeata-i silnica virtute.
0114329
0
cu versul asta m-ai omorat pe veci. nu te-am mai citit pana acum, am deschis din intamplare pentru ca mi-a placut pseudonimul tau dar poti sa ai siguranta ca voi fi un cititor fidel de acum incolo. rar intalnesc o poezie de factura clasicista care sa-mi placa...