Poezie
Duel IX
pentru Dora și în contra invadatorului aryan
1 min lectură·
Mediu
Spintecă spade de foc vineții nori.
Iată, păsări întunecate peste noi sângeră.
Lată paragina îngână: ține minte că mori!
Vechiul pământ în chingile frigului suferă.
Iubito, din vise-ntrupată, începe călătoria.
Arse sunt pânzele de-al vântului dor,
Tot așa cum arsă-i de-arșiță pustia.
Epava, pe val, albatros e în zbor.
Iute chila alunecă, frânghia cântă.
Urme vremelnice, sfărâmicioase regrete.
Barbare tărâmuri, spre voi matrozi se avântă,
Exod preaferice cu suflete bete.
Sta-vom acolo, liniștiți, doi bătrâni.
Cerul, pe-al lui mal, ne vom ține de mîini.
014927
0
Revin si cu un scurt comentariu I-IX. Am remarcat pana acum parele. De data asta, s-a schimbat situatie, adica mi-a placut IX, e cea mai reusita dintre toate. Iar finalul... n-am cuvinte - in asa hal in care Salvador n-ar avea culori. BRAVO!
Axel.