Lory Cristea

- Bună vremea, tată popă! - Bună taică! Doamne-ajută! Și privind către Atropă: Asta tare fu... fu... tută.

dreptatea nu-i la mine dar nici la voi nu este și totul se repetă-ntr-o pierdere de vreme această păguboasă și veșnică poveste își face casă-n lacrimi ascunse printre gene plătesc cu mine

nenumește-mă altarului pe care-l vezi surpând cu tălpile de azbest și ochii goi și seci prin foc, precum o jertfă, degeaba te mai treci ți-e somnul fără tihnă și râsul prea plăpând domesticite

m-am născut într-o vineri la prânz locuiam cu ai mei dincolo de case prin vecini oamenii îngrășau porcii cu lături și făină de oase lumea mea era vie ca sufletul pietrei zimbrii cunoșteau

Dorind mai iute s-avanseze Avea un singur scop în viață: Ca șefului să-i demonstreze Că-i cel mai bun de pus...în față

Culmi pierdute-n zări . Nici vântul nu ridică Astăzi întrebări ...

cine-ți sărută mâna popo așa-i că are trac și frică ori rușine iertarea lor sau mântuirea stă-n buzunar la tine dar fără haina ce n-are nici o vină ești tot un drac trei babe în genunchi

lemnul ăsta putrezește și mă doare nefolosirea lui la vreme o gură rea cu dinți stricați a unui ceas de lăcrimare jelea copacii scufundați dar cine se mai teme între praguri o umbră

Þi-ai picurat în iriși clorofilă Din toți copacii întâlniți în cale Frumoasă și sălbatică Dalilă Amirosind a sâmbur` de migdale. Îți vine bine mersul ca de ciută Scăpată din păduri întâia

dimineața sunt mai fresh numai după cafeaua cu red bull repede repede să fug la cursuri când nu mă fac mică de tot leg șireturile morții și-o trimit în alte părți în alte cărți mai umblu

Văzând că mi-am tocit în van plaivazu\' Legându-mă de mă-sa și de tat\'su Am hotărât dintr-o prostie-așa Să bag în funcție artileria grea Bătu-o-ar focu\' de puberă fată M-a-ntors pe dos mai rău