Dreptatea

dreptatea nu-i la mine dar nici la voi nu este și totul se repetă-ntr-o pierdere de vreme această păguboasă și veșnică poveste își face casă-n lacrimi ascunse printre gene plătesc cu mine însumi dobânda de-a mă trece de la o zi la alta așa cum înțeleg adun poveri prea grele trimise să mă sece și să-mi fărâmițeze fragilul meu întreg nu pot să fiu de-a voastră nu sunt destul de bună ați hotărât cu palma scăpată pe obraz puteați să-mi spuneți asta cu-o strângere de mână și uite... am puterea să nu vă port necaz