Liviu Nanu

Dumnezeu să-l ierte pe unchiul tău. Se spune că cele mai frumoase versuri se scriu la suferință (\"indigatio facit versus\", parcă). E o poezie bună, dar cînd vei avea timp și vei depăși momentele de cumpănă poate mai lucrezi la ultimul vers. Și eu mi-am înmormîntat o mătusă acum doi ani, și pe urmă am scris \"Umbră și vis\" pe care am modificat-o în repetate rînduri și tot nu sînt mulțumit.
Cu prietenie,
Anton

Inițial am citit textul ca pe o compunere școlărească. Apoi l-am recitit încercînd să găsesc sensuri mai profunde. Nu am găsit. Totuși textul are o candoare și un ritm care-l apropie de poezie fără însă să se identifice cu ea. Dar eu tot cred că vina îmi aparține ca cititor, am și eu limite. Cred că acel \"Azi\" de la început m-a derutat. Poate că nu ar fi trebuit să stabilești un timp precis, poate asta m-a condus la ideea de compunere. Despre fluturi au scris mulți, să amintesc numai de Brumaru, așa că terenul e bătut și străbătut, trebuie să vii cu ceva nou, cu altceva...nu e suficientă doar sensibilitatea (la capitolul ăsta stai bine, problema este să reușești să o transmiți).
Am remarcat: apusul cu iz de portocală, și mustățile. Și cred că faci exces de paranteze, încearcă să te limitezi la una, maxim două într-un text, poți folosi alt procedeu.
Cu prietenie,
Anton

E un mare risc să abordezi tema asta, cu marea și delfinii. Am încercat și eu și cred că nu prea mi-a ieșit. Aici însă e altceva. Finalul mi se pare mai diluat, parcă lipsește ceva. Și aș renunța la \"iar\" din versul al 3-lea, îmi pare în plus. O poezie reușită, simplă, fără farafastîcuri inutile.

De ce la \"personale\" Cristiana? De ce? De ce?
frumoasă poezie, poate acel \"nu\" din versurile 2 ar putea fi scos, deși eu înțeleg intenția ta de accentuare.

In ansamblu un text bun. Personal nu-mi place cum suna \"hamul rănilor lumii\", \"îi însângerează...\", \"neliniștile nopților\" (aici mergea mai bine \"neliniștea\")

Era păcat să ratez poezia asta. Din păcate cînd ai postat-o eram plecat și nu am avut acces la net citeva zile. Am citit întîi textul (imaginea s-a deschis mai greu) și mi-a plăcut. Fiecare strofă are ceva aparte dar împreună reușesc să împlinească un poem. Exemplific: \"ca un soi de șotron Braille cu panglicile lucioase\" (1), \"foșnete din ce în ce mai cuminți cad galben\" (2), \"o pată ca un suflet hăituit, vârcolac fără odihnă\" (3), \"haute couture din nemaiauzite cuvinte\" (de fapt toată strofa a 4-a), \"...conturul îmbrățișării/între două refrene ale aceluiași cântec\" (5), \"renăscându-l prin cezariana înserării\" (6).
Pe urmă am văzut și imaginea. Și așa cum spunea Ioana, este perfect acordată la text. Eu în general nu prea mă omor după texte însoțite de imagine, într-o singură poezie am folosit acest artificiu tehnic,la \"imitații\" dar nu îmi pare rău. Important e să nu abuzezi.

La mulți ani, Raluca și din cauza mea! Sper sa mai am prilejul să te ascult live.

Așa e Corina, dar să lăsăm în pace trecutul, poate cu altă ocazie și în alte împrejurări. Felicitări pentru nivel.

Getuțo, așa e. Dar destul de rar din păcate.
Silvia, într-o primă variantă nu avea forme scurte. pe urmă, citindu-l eu așa...cu voce tare, mă cam înecam. Poate ultimele 3 versuri să le așez într-unul singur, e o variantă, mersi pentru sugestie.

Cristiana, aș vrea să cred că vei avea înțelepciunea să continui aceste mici recenzii, le faci cu talent și sînt foarte utile. Parcă site-ul ăsta începe să semene cu o revistă literară, nu faci o rubrică permanentă?

Adrian, stimate domn viitor mînuitor de covrig. Să nu-ți faci speranțe, chiar dacă să presupunem că am înțeles aluziile matale directe. Anul ăsta n-am zaibăr și nici la Focșani nu ajung. Poate la Iași, dar am mai fost o dată și...nimic...:) În schimb matale ai experiență, știu eu de la Chișinău, cînd ai subtilizat în interes personal sticlele de șampanie de a trebuit biata Sirena să le plătească. Și cu cafeau cred că tot matale dacă nu celălalt personaj (feminin) care are aceleași apucături. Na, că te dădui de gol. Cine zice ăla este.

În ansamblu mi-a plăcut. Mai puțin primele două versuri care mi se par scrise în grabă. La prima vedere textul pare a fi o sumă de afirmații mai mult sau mai puțin lirice fără prea mare legătură între ele, putînd sta adică singure ca un mic poem într-un vers. Dar nu e chiar așa, ele au o continuitate chiar dacă trebuie să faci un mic efort s-o percepi. Asta poate fi și bine și mai puțin bine, în funcție de cititor. Partea cea mai frumoasă a poeziei mi se pare cea de mijloc (\"licurici îți vor mânca din ochi pe înserate
trăiește-ți bărbații până la jumătate
pune rochia pe tine ca un dulce blestem\") și finalul. Să nu mă înțelegi greșit. Eu cred că acest text poate sta foarte bine la loc de cinste într-un volum de versuri, dar mai cred în același timp că poate fi puțin \"periat\". Steluțele primite sînt pe deplin meritate.

Da, Adrian, ai dreptate. Florea Miu a venit să-și lanseze cartea și la Roșiori împreună cu Theodor Răpan, un alt cunoscut de-al tău se pare și alți scriitori pe care nu-i mai enumerez, pentru că oricum nu-i cunoști. Iar Anghel Gâdea, după cum știi probabil este membru U.S.R. și probabil că îmi va scrie și cîteva cuvinte pe cartea mea care se află în pregătire.

Horia, aparițiile tale sînt întodeauna binevenite și de bun augur. Și să știi că n-am uitat \"duelul\" epigramistic în care la final parcă rămăsesei dator o sticlă de palincă de Cluj. Am mai mulți datornici aici, pe site, unul e Jupp (dar el nu recunoaște) și mai e un medic în America, dator cu o sticlă de votca pe banca de pe Bulevardul numaiștiucumîiziceacum (6 Martie) la ora 3 A.M. și încă o \"americancă\" care trebuie să dea o navetă de bare. Ce să spun...m-am făcut.

Corina, mi-ai stîrnit nostalgii. Era un bar mic și discret la intrare pe mîna stîngă. Acolo găseam de obicei Krepkaia-strong votca, țigări chinezești (pe alea americane le luam din \"Abator\" de la docheri) și Pepsi (pe vremea cînd Pepsi nu prea se găsea). Cîteva măsuțe, mobilier vechi, muzică în surdină și lume decentă. Și vis a vis mai era un bar cu grădină, dar nu avea farmecul Casei cu lei.
Catrinel, onorat de trecere.

Ioane de unde știi? :)) Bună epigrama, dar era de așteptat.
Anda, ultimul vers șchioapătă, îi mai trebuie o silabă. Hai, că nu e greu. (sugestie: Cred c-a aflat unde e banu)

Jupp, intenția ta generoas? de a mă parodia s-a lovit din păcate de dificultățile tehnice ale prozodiei și versificației insurmontabile pentru tine, cu tot talentul tău. Cu rima ai nimerit-o, dar nu e suficient. Căderea în derizoriu nu te avantajează. De ce nu încerci epigrama?

Da, e din Roșiori. Dar plecat de vreo 30 de ani.

Vladimir, se întîmplă de regulă un lucru ciudat. Dar nu numai aici, pe site. Texte bune (ca să nu zic valoroase) trec aproape neobservate. Și totuși ele își găsesc cititorii pe care-i merită, așa cum personajul pozitiv din textul de față umblă prin lume să-și caute dușmanii în loc să-l caute aceștia pe el. Există loc pentru toate, mai devreme sau mai tîrziu ce e bun va ieși în față, dar mulți dintre noi (și aici mă refer la cei tineri) din păcate nu au răbdare. Recunosc, se postează foarte multe texte aici și nu am timp să le citesc pe toate, mai ales că de acasă internetul costă foarte mult. De aceea mă bucur cînd unul dintre noi reușește să pună și în volum creația sa. Ceea ce îți doresc și ție, deși ceva îmi spune că deja ai făcut-o.
Mai există și modalitatea cenaclurilor, unde avantajul este că ne putem cunoaște direct și nu prin intermediul monitoarelor. Păcat că ele, așa cum se desfășoară acum, nu prea ajută cauza literară. Cred că în locul show-rilor ar fi mai bine să citească doi autori iar ceilalți să urmărească pe text și apoi să se discute la obiect. Dar ce tot divaghez eu aici? Asta ar trebui s-o spun în altă parte, altcuiva, scuze
Cu stimă,
Anton

Florin, nu pot să cred. Sincer. Sper că nu faci mișto de mine. Și te-aș ruga să nu mai mă iei cu \"dumneata\", \"dumitale\"... Mă faci să mă simt ca un moș.
Cu prietenie,
Anton