Poezie
Poem simplu
remix
1 min lectură·
Mediu
toate îi sunt pe măsură
tăcută,
ea poartă pe umeri hamul cicatricelor lumii
de la facere până mâine,
zăbala îi sângerează gura,
biciul de lacrimi croiește cărări dese
pe obrazu-i brăzdat de neliniștea nopților
zile
toate îi sunt pe măsură
din palme îi cresc emblematice
vise colorate,
împerecheate în spirale înalte
degetele îi defilează tainic printre liniile
curbe
ale niciodată aceluiași drum
toate îi sunt pe măsură
cu tălpile înmuiate în zbor
pășește rotund,
abandonată într-o inexplicabilă plutire
toate îi sunt pe măsură
doar odăile inimii îi sunt prea mici
pentru cât poate
ierta
0114.115
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “Poem simplu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/87194/poem-simpluComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPAnda, mă bucur dacă ai putut să-ți afli, prin aceste cuvinte, măsura. Înseamnă mult!
Cele bune!
Cele bune!
0
MPDistincție acordată
O concepție oarecum muzicală o redeșteptare a avânturilor inimii, însușirea sufletului răpit de magie și culoarea cuvintelor : tăcută, / ea poartă pe umeri hamul rănilor lumii / de la facere până mâine, / zăbala îi însângerează gura, / biciul de lacrimi își croiește cărări dese / pe obrazu-i brăzdat de neliniștile nopților / zile
Poate setea de fericire e cea care dă pornire anumitor versuri chiar dacă par triste: din palme îi cresc emblematice / vise colorate, / împerecheate în spirale înalte / degetele îi defilează tainic printre liniile / curbe / ale niciodată aceluiași drum. Armonia e cea care mă facinează la tine!
toate îi sunt pe măsură
doar odăile inimii îi sunt prea mici
pentru cât poate
ierta
Poate setea de fericire e cea care dă pornire anumitor versuri chiar dacă par triste: din palme îi cresc emblematice / vise colorate, / împerecheate în spirale înalte / degetele îi defilează tainic printre liniile / curbe / ale niciodată aceluiași drum. Armonia e cea care mă facinează la tine!
toate îi sunt pe măsură
doar odăile inimii îi sunt prea mici
pentru cât poate
ierta
0
MPMaria, cum poți tu înțelege atâta? Atâtea?!
Amestecul acesta de amărăciune și totuși visare, încercare de înalt și totuși resemnare, amestecul acesta poate nu era greu de văzut. Dar ce e dincolo de el, cum poți vedea?
Mulțumesc!
Amestecul acesta de amărăciune și totuși visare, încercare de înalt și totuși resemnare, amestecul acesta poate nu era greu de văzut. Dar ce e dincolo de el, cum poți vedea?
Mulțumesc!
0
ANstrofa finala valoreaza cat zeci de alte poeme dedicate acestui subiect. asta e cotatia la bursa inimii mele. intr-o exprimare grafica linia acestei cote mi-ar perfora pieptul :)
felicitari!
felicitari!
0
MPȘtii, Andrei, mi se pare că nimeni nu va putea spune vreodată îndeajuns pentru a se putea apropia măcar de adevăr. Doar încercăm și noi, prin cuvinte simple, să descoperim, să redescoperim, câte ceva din ceea ce am vrea, la urma urmei, să fim.
Îți mulțumesc pentru trecere!
0
LNIn ansamblu un text bun. Personal nu-mi place cum suna \"hamul rănilor lumii\", \"îi însângerează...\", \"neliniștile nopților\" (aici mergea mai bine \"neliniștea\")
0
MPLiviu, am făcut mici modificări. Sper că acum nu-ți mai zgârie nimic urechea aia bleagă :)
Mulțumesc!
Mulțumesc!
0
SBun poem reushit, dar inegal ca mesaj - deci cumva rupt
strofa prima si celelalte sunt oarecum despartite
refrenul ii da continuitate, as fi preferat totushi o skimbare in refren (un cuvant skimbat), a.i. retorica sa fie ea insasi sparta
strofa prima si celelalte sunt oarecum despartite
refrenul ii da continuitate, as fi preferat totushi o skimbare in refren (un cuvant skimbat), a.i. retorica sa fie ea insasi sparta
0
MPDomnilor, Ștefan Bolea și Iacob Dan, vă mulțumesc pentru trecerea, în premieră, pe aici. Cât despre text, așa l-am simțit, așa l-am scris, fără a avea pretenții de a fi un poem deosebit.
Cele bune!
Cele bune!
0
cu tălpile înmuiate în zbor
pășește rotund,
abandonată într-o inexplicabilă plutire
toate îi sunt pe măsură
doar odăile inimii îi sunt prea mici
pentru cât poate
ierta\"
Au multã putere de sugestie aceste versuri!
Sau mi-am regãsit eu mãsura printre ele?!