haiku

I-ai dedicat un poem frumos, sensibil unei domnișoare. Dar ar fi bine să eviți, cel puțin aici, cuvântul haiku. Sunt convinsă că înțelegi ce vreau să spun.

Mulțumesc de înțelegere!
Cu prietenie, Maria

maestre, am zâmbit și m-am înfiorat. ce aș dori mai mult?:)aaa... să facă pană vara și să plouă:)

Maria, onorat de vizită și semn. Cu titlul nu știu ce să fac, așa mi-a venit, probabil îl voi schimba.
Paul, cei care au fost la Cisnădioara vor înțelege, desigur, mai multe. Co o singură condiție: să citească poemul.

esență tare aici.
da, un micropoem de excepție

haiku-urile fac parte din genurile literare limitate, care de fapt îngrădesc metaforele bazându-se doar pe redarea directă a stării privită din două planuri
și care răspunde unor întrebări bine punctate.

aici avem de a face cu un adevărat micropoem care transmite mult prin selecția atentă a cuvintelor și profunzimea mesajului.

cu sinceritate,
teodor dume,

Teodor Dume - prezența dumneavoastră în pagina mea și aprecierile făcute poemului, mă determină să cred că sînt pe un drum bun și că umilul meu demers liric nu a fost degeaba.

am citit despre intamplarea cu roata.
ati realizat o bijuterie de poem, cred ca licuricii se vad si de pe luna.

Liviu, am văzut dude. Dar nu am reușit să scriu haiku-ul despre sau cu ele. Oricum, mi-am amintit de dudele din poemul tău. Am făcut câteva poze. Cu dude.

Nu cred că, de atunci, ai mai scris haiku. Cred că ți se potrivește mai mult povestirea umoristică. Sau poemul clasic.

Citesc, din când în când ceea ce scrii, dar nu am lăsat comentarii. Voi încerca să fiu mai activă, măcar de acum încolo.

Cu prietenie, Maria

Cornelia Claudia Iakab - nu-mi amintesc întîmplarea cu roata și prin urmare nu realizez legătura cu licuricii. Subiectul poemului l-am descoperit pe dealul Cisnădioarei, lîngă biserica fortificată, la finalul acțiunii noastre poetice și inaintea acțiunii masonice (care nu ne angaja în vreun fel). Mulțumersc pentru semnul de lectură.
Maria, nu mai știu dacă poezia cu dudele era haiku, am să caut textul să mă lămuresc. Eu nu prea am abordat genul, consider că este al doilea haiku pe care-l scriu, primul fiind despre o cioară în zăpadă. Încă nu știu ce mi se potrivește, literar vorbind, eu scriu după cum îmi vine inspirația. Cu excepția prozei, unde sînt necesare alte calități.

exces de iubire...așa percep eu poezia acesta...iar subtitlul nu cred că este potrivit deloc...însă totul este salvat de licurici;)

cu stimă, eNz.

cântec de greier-
lângă regina nopții
licurici la dans

Emilia, nu este subtitlu, este o dedicație. Onorat de vizită.
Ion Rășinaru - Ar fi trebuit să postezi textul tău ca poezie, îl văd destul de reușit. Mă bucur că te-am inspirat.

Mulțumesc Liviu, chiar păream domnișoară când am schimbat roata? Sau e vorba de altă roată?

Hai ku noi.

Cântec de greier
toată lumea dansează -
furnici pe afiș