Liviu-Ioan Muresan

buzele tale picură în palmele-mi albe adun stropii și îmi spăl chipul cu sărutul tău.

cu mîinile murdare scarpin partea dorsală a creierului micile realități scormonesc artificii garniturile pentru novicii simțirii palpitația laptele sînului drept mai departe de inimă decît

de cîteva dimineți îmi deschid ochii cu degetele din acvariu văd peștii de uscat inspirîndu-mi aerul țin patul pentru a-i opri plutirea peștii suflă toți dintr-o parte să mă răstoarne în

colecționam cutii de chibrituri nici nu prea aveai ce pe atunci cele de gherla erau căutate dădeam una pe trei de brăila gherla era la distanță de o vedere prelungă cutiile de chibrituri rare

cu barba înmuiată în toate aromele las urme diferit colorate pentru diferite favoruri încovoiate umbrele picură ceea ce le-a rămas pentru mine e un joc în care insectele încearcă să se urce pe

nu sînt munte v-am zis păpădiilor nu-mi gîdilați tălpile flori de colț îmi îngreunați liniștea doar gura mea cea prin care am deschis peșteri miroase a umbre de urși primăvara nu vă susțin

cînd lucrurile din jur se fac mai mici tot mai mici și apasă pe ceea ce numeai echilibru după ureche îți rămîne doar semnul ciocanului vinețiu parcă pentru a-ți aminti de nopțile cu lună liliecii

asemeni oxigenului îmi întreții arderea fluid sînt și te port în toate ale mele îmi spăl cu tine memoria apoi scutur brațele celelalte văzduhului.

unghiul din care te priveam s-a închis odată cu stingerea ochilor aveam oceane sub pleoape înotam ca un rechin tu pradă simțurile acutizate și mirosul sîngelui tău odată era să te prind să te

să ne prefacem că înțelegem între noi plutește iepurele cu inimioare roșii tu vezi morcovii portocalii printre buze eu zîmbetul verzei bufnița ne privește cu ochi mari întoarce capul după

Eu sînt ușierul spre Lumea Dorințelor păstrez cheia la gît mă spăl pe mîini cînd deschid. Bateți adesea nepregătiți ștergeți picioarele în ultima clipă pantofii nu se lustruiesc de

perdele pentru taine vizori curioșilor zîmbetul dezvăluie curățenia razele oricărui cer lucesc de o parte sau alta a judecății două măsuri.

Ca o născătoare ai intrat brațele tremurau pe lîngă corpul scrijit burta, asemeni inelelor lui Saturn, și zîmbetul. Două săptămîni lumină te pierzi în zîmbetul acela și alte două săptămîni

scriu poezie cît ai zice \"pește\" aștern versuri cu solzi neatent cititorul se îneacă în oase mîncătorul de pește taie o felie de lămîie să-i fie acră înțelegerea.

ploua cu invective ne strîngeam șireturile pe trotuare. Cunoștințe erau valurile, întrebările printre scoici. enumeram întrebări sub plapumă răspunsuri ca aerisiri. Așteptam glasul domol,

legămintele se fac la răscruce lași principiile și semnezi cu limba pe cerul roșu nodul se strînge în jurul convingerilor emisfera stîngă renunță emisfera dreaptă constrînge

se lipesc cuvintele pe suprafața înțelegerii mărturie stau zgîrîieturile și murdăria de sub unghii a celor ce cutează neînțelegeri. nu deschide jurnalul atunci cînd evenimentele trec

timpanele fini receptaculi ai scîncetelor sparte de suflul exploziilor. acoperirea urechilor umbră. mine puneți neînțelegerii.