Spre vară

Este doar o vizuală, după mine, nu o alegorie. După gard nu-i altceva decât inocența vieții. Meditație, în care până una alta un trecător surprinde ba flori, ba fete, ba... gâze. Îmi plac unele bucăți din text: "pătrund printre vreascuri culorile" (urmărirea pomilor înfloriți, a albinelor, dar și a unor siluete feminine, posibil), "Rochițele albe nu puritate", "doar liniște și visare", "speranță rochițele, alinare". Vântul se oprește să nu deranjeze, gardul și el nu are aplecare la privit atâtea minunății ale naturii.

poemele anotimpurilor sînt inspirate de tablourile lui Atila Racz, un pictor din Bistrița, stabilit la Dublin. Am încercat să transmit în poezie imaginea.

Cu plăcere. Îl știu pe Atila Racz. Un român artist adevărat!

Aaa, nu poarta? Am inteles. Ma duc sa imi iau un antivomitiv si sa il vanez pe Humbert Humbert. Mai bine te intorci la upanisade!

portretele postate pe fb. Dacă aveți acces, le puteți vedea pe pagina sa. Nu știu dacă le-am poetizat reușit, dar e încercarea mea, cu acordul maestrului, desigur.

vedeți răspunsul dat domnului Georgescu. E un tablou, nu se văd chiloțeii, bănuiesc că poartă, dar fetele sînt în haine albe, lungi, medievale. Nu m-a dus gîndul să privesc dincolo de tablou.

pictat în puncte. frumos ochilor. o feerie!

tabloul e chiar în fața mea, Atila e generos, mi l-a oferit. De aceea m-am abținut să scriu despre acest anotimp. Îl țin în brațe :) Mulțumesc.

steluța e pentru pictură. Eu doar am explicat inexplicabilul.