Să evadez din piatră

Îmi place ce-am citit. Compui o poveste, un drum mistic. Aș fi preferat \"orbii numai orbi să vadă\". Acest vers poate fi tulpina poemului.

da, ar fi o interpretare interesantă. O să mă gîndesc la varianta propusă. Mulțumesc.

da, și mie mi se pare interesant voiajul, am spus într-un comm cândva ca în textele tale văd cea mai mare dorință de a crea o lume, una altfel, mult diferită de cea de aici, acum... Și pe măsură ce citesc văd cum prinde contur o lume de poveste, fantastică și dorită reală. Mi-au plăcut imaginile, cred că secvența asta e deosebită:
\"să fiu cum nimeni niciodată nu s-a gîndit
în lumea fără cer albastru
fluturi și pești
doar cu păsări negre și iarbă înaltă
orbii numai orbii să vadă
celelalte să devină povești
cu a fost odată o piatră\"

alex

și buna urmărire a textelor mele. Alex, și eu te urmăresc în scriere. Plăcerea e de partea mea.

Evadarea dintr-o lume statică, imuabilă, inamovibilă, dură, fără viață folosindu-te de fantezie, metafore și imagini reușite pare a îndulci ideea încolțită. Dorința de libertate și viziunea unei altfel de lumi, și anume de zbor, de alunecare, de deslușire, de transformare în acel \"să fiu cum nimeni niciodată nu s-a gîndit\"…
Eh, de-ar fi totul o poveste!

Remarc:
“păsări negre de toate mărimile ca o realitate” ,

“cerbii nu își vor mai ascuții coarnele de scoarța
ce mă înconjoară ”,

“să ies din piatră și cioplitorii să-și piardă priceperea
să fiu cum nimeni niciodată nu s-a gîndit”.
Însă, cel mai mult, îmi place finalul!

mi-am permis să interpretez în această manieră,

Ottilia Ardeleanu

e o foarte bună înțelegere aici. Cred că sînteți singura care a abordat cu seriozitate. Vă mulțumesc.
LIM.