pașii cămilelor mirosind a pustiu

Este bine că ai reușit să îngropi temerile!

Ottilia Ardeleanu

da, am reușit. Mulțumesc.
LIM.

Îmi place începutul pentru că intri în atmnosfera în doar 3 cuvinte. E de efect.
Temerile luând forma unor poveri pe care le ducem cu noi așa cum cămilele își poartă cocoașa. Teama de iubire, întărită de doamnele care ating și întăresc temerile. Teama de stabilitate, sub forma preoților binecuvântând uniunea bărbat-femeie, în urma căreia sufletul poartă cicatrice.
Furtuna roșie dar și mirosul de tămâie din final pentru mine reprezintă dispariția cuiva drag, moarte/plecare în fața căreia conștientizezi inutilitatea temerilor și de aici transformarea lăuntrică.

Mihaela pentru desele popasuri și comentariile pertinente. Mă bucur că m-am făcut înțeles.
LIM.