constatare

Oh, da, trist dar adevărat, încă mai există “copii aruncați” care nu se hrănesc nici măcar cu o privire îngăduitoare și totuși râd!!!
Și, da, “durerea se cuantifică statistic prin raportare.”
Finalul evidențiază mesajul poeziei:
“copiii cu rîsetul pentru nimic
nu au valoare adăugată”.
Ai evidențiat o tară a societății sau poate a destinului?!

Ottilia Ardeleanu

te vad sub aceasta mica surprindere meditativa a vietii si esti altul, mult mai rock. parca te urli din rarunchi, furios, tensionat, fara sa intelegi de ce, cum se pot schimba lucrurile, vazand mai mult si separat si ordonat: copiii in mari detalii sufletesi cu foame si joaca, cu puritate si monstruozitate, pe tine, apoi efortul si agitatia celorlalti care e tragica si de compatimit, furnici, dar pana in momentul in care observi ca nu au puterea de a ii compatimi si ajuta pe altii. te invarti in jurul celor din tablou vazand si firesc si puritate si tramatism si natura neizbavita si natura ce nu se autoizbaveste.

un pic fortata prezenta a doua repetitii in prima strofa- \"rîdeau\" si \"nimic\".
imi plac ultimele doua versuri foarte mult.

cu prietenie,
andrei

LIM,
repetriția din prima strofă ,evidențiată și de către andrei, nu-i benefică acestui întreg reușit, dealtfel. se poate renunța la *râdeau totuși*
citește fără acest segment și vei decide singur dacă am sau nu dreptate.
e doar o părere și evident că decizia îți aparține

deosebit de bun finalul.

cu sinceritate,
teodor dume,

corect a se citi:
repetiția din prima strofă

Vă mulțumesc pentru comentarii și sugestii. Da, tristețe, tensiune. O să aduc modificarea sugerată. E mai bine așa.
LIM.