Liviu Florin Căpitan

Va muri timpul, Respiră tot mai greu, Îl simt, este ca vântul Peste umărul meu. Îmi aduce aminte Că sunt pierdut în ceață, Că gândesc fără minte Și trăiesc fără viață. Îmi trimite

Un cer închis, cumplit de greu, Apasă pe sufletul meu, Plouă mai mult ca înainte De udă morții în morminte. Îngerii negri stau sub plopi Și se adăpostesc de stropi, Așteaptă-un semn fiindcă

În ochii tăi întâlnesc O privire ce nu minte, Parcă rostind două cuvinte: Te iubesc ! În ochii tăi întâlnesc O mie de gânduri, Mă uit printre rânduri Și mă găsesc. Aș vrea să fiu doar

Ce este viața nu știu precis, E cea mai grea întrebare, Aș zice că e o visare Și toți trăim același vis ! De-aceea poate nu simt că trăiesc Și fericirea o simt trecătoare, Visul acesta,

La 20 de ani Încă mai pot visa, Cerul e al meu, Lumea e a mea. La 20 de ani E caldă dimineața Și cu adevărat Acum începe viața. La 20 de ani Nu-mi pasă de nimic, Dar de acum

Mă întreb ce este universul, cât este de mare și constat că nu știu nici măcar cine sunt eu. Tot încerc însă a-mi face o imagine asupra dimensiunilor universului apelând la o alegorie, la o

Plouă cu lacrimi, din greu, Plouă fără încetare, Poate că plânge Dumnezeu Că nu avem nici o scăpare. Noi am păcătuit mereu Fără a cere iertare, Tot plouă cu lacrimi, din greu, Plouă

E mai ușor să trăiesc Când trecutul îmi dă pace Dar mă cam pierd cu firea Pentru că iubesc Să mă alin cu amintirea, În gândul meu trecutul tace. Vina e a mea pentru că eu Îl provoc la

Simt o durere in aerul de afară Și-n sufletul meu. Începe să mă doară ! Curg mii de lacrimi pe umeri reci Din ochii tăi. Începi să te înneci ! Mai trece încă un anotimp Pe lângă

Iartă-mă ! Eu am uitat cuvintele Cu care să te laud pe tine Într-un loc ascuns din mine. Eu sunt răul ce se abate Asupra mea Și vântul care bate A vreme rea. Păzește-mă ! Eu nu pot să

Ea va pleca dar nu e singura femeie Ce viața ți-o va pune înainte, Ea nu-i mai mult de o idee Între o mie de cuvinte ! Ea va pleca dar pururi va rămâne Mereu aproape de inima ta, Greu îți

Cuget liber Nu mai am răbdare Să-mi trăiesc viața, Să-mi plâng clipele, Să mă târăsc Prin nisipuri mișcătoare Din care sunt făcute visele Și te urăsc Pe tine viață Ce-mi torni plumb în

Eu cred Eu cred Că universul meu E o lacrimă ce curge Peste un chip de zeu. Eu cred Că totul e mărunt Și pentru altcineva Universul e un punct. Eu cred Că umbra e lumină moartă, Că

Vreau să te uit Vreau să te uit dar nu reușesc Să mi te șterg, să mi te scot din minte, Să uit de ale tale dulci cuvinte, Îți jur că încă te iubesc. Vreau să te uit și plâng și tac Și nu

Orașul de sub cruci Tăcere adâncă .... Un vânt ușor adie încă..... Eu te întreb: unde te duci? În orașul de sub cruci? Eu te întreb, eu îmi răspund, Nu pot durerea să-mi ascund Și curg din

Anonimul Chiar sunt aproape în mormânt Dar și acum încă mai sper, De-am fost ultimul om pe pământ Măcar s-ajung primul în cer. Singur am fost și-o să mai fiu O nemurire-ntreagă, Mi-am dat

Om „Gândesc deci exist” Și fac ce doresc, Mai plâng când sunt trist Și râd când iubesc. Îmi place plăcerea, Mă ucide veninul, Mă doare durerea Și mă chinuie chinul. Sunt trup și

Ziua ta Azi visele ți se împlinesc Și se deschide o ușă spre viitor, Anii tăi au trecut prea ușor Dar vin îngeri de sus ce vestesc Bogăție și îți aduc lumină De care viața ta va fi

Dumnezeu e în apropierea mea, În apă, în aer, în nimic și în toate, La câțiva pași, totdeauna, de gândirea mea Și fiecare pas e o eternitate. Dumnezeu e timp și lumină, Speranța ultimă a

Despre iubire Atunci știi că iubești cu adevărat Când distanța-i pedeapsă și tăcerea un chin, Când cu lacrimi privești chiar și cerul senin Iar în piept bate tare gândul curat. Dragostea e

Dacă Dacă aș fi avut o șansă, m-aș fi agățat de ea ca și de ultima picătură de apă. Dacă mi-ai fi dat un motiv în plus de a trăi, ți-aș fi dăruit toată viața mea. Dacă mi-ai fi putut da

În viața mea, Lipsește fericirea, Îmi e tristă privirea, Inima nu îmi dă pace. Tot ce am eu mai bun Încet se face scrum, Sufletul mi se desface În mii de bucăți cristaline, Viața mea fără

Am nevoie de tine Tu ești motivul pentu care trăiesc, Ești apa ce-mi stinge al inimii foc, Ești trecutul ce parcă mă ține pe loc. Dacă ai ști cât de mult te doresc! Eu sunt orb fără privirea