Poezie

Efemeritate

1 min lectură·12 iulie 2005

Mediu

Iartă-mă !

Eu am uitat cuvintele

Cu care să te laud pe tine

Într-un loc ascuns din mine.

Eu sunt răul ce se abate

Asupra mea

Și vântul care bate

A vreme rea.

Păzește-mă !

Eu nu pot să fiu la toate atent

Și oricum o să uit tot ce am știut

Când viitorul îmi va fi prezent

Iar prezentul va deveni trecut.

Timpul va trece ușor și în neștire,

În mintea mea rămâne doar o amintire

A clipelor frumoase de visare

Și iata-mă acum că-ți cer iertare !

Iubește-mă !

Pentru că așa am să fiu sigur

Că sufletu-mi va fi tânăr mereu,

Că împotriva morții nu sunt singur,

Împotriva mea sunt doar eu.

Ajută-mă !

Eu am încetat să m-ajut

Încă de când m-am născut.

Realizez acum

Că sunt mai liber decât gândul,

Mai fragil decât clipa,

Sunt geniul nebun

Ce nu știe nimica !

Visul meu a trecut

Sunt pierdut !

001.498

Liviu Florin Căpitan. “Efemeritate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-florin-capitan/poezie/131659/efemeritate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.