Liviu Florin Căpitan

Îmi pare rău că pașii noștrii nu urmează aceeași cale... tu m-ai trimis într-un loc unde stau alături de toate culorile inimii.... eu am ales să iți închin fiecare secundă și îmi pare

Îmi lipsești fată dragă dar cum închid ochii te simt aproape ca un Dumnezeu mai mic ce și-a găsit loc în mintea mea. Chipul tău de înger îl am gravat pe pleoape atât de-adânc încât în a mea

Credeam că te-am pierdut Dar tu în mintea mea Ești acel gând ce vine Și pleacă doar când vrea. Credeam că nu te vreau Dar încă-mi amintesc De clipele frumoase Și nu pot să

resimt asupra mea povara nedreaptă a singurătății, sunt părăsit de mine însumi, de un suflet pe care corpul nu-l mai încape, ce doreste-alinare vrând deseori să scape din chinul

nu zi nimic, lasă tăcerea grea să zbiere sau să cânte să facă ce o vrea și nu mai spune clipei să stea puțin în loc, aruncă-mă-n uitare în marea cea de foc, în lumea asta

De vii în viața mea la fel ca o furtună Te voi primi în suflet ca pe o zi cu soare, Vom fi nedespărțiți, mereu împreună, Hai vino-n viața mea, iubire mare !!! Dacă tu vii la mine ca și un vânt

De aș ști unde e orașul speranței Aș zbura la tine să găsesc liniște, Vindecându-mi rănile Fără să mai caut leacuri băbești Ce îmi fac mai mult rău decât bine, De ai să mă primești Inima mea

Inima nici nu mai doare... parcă nu mai este acolo la locul ei ci e undeva înecată în vise.... inima nici nu îmi mai folosește la nimic înafară de a pompa sânge rău în venele erodate

am suflet de vânzare sau de închiriat și caut posesoare gândului meu curat am vise mult prea multe și prea puțin noroc aș vrea să mă asculte fata cu părul de foc am viața prea banală dar

S-au dus zilele de vară și ochii tăi iubito m-au pus pe jar, mi-au făcut inima din piept să sară, acum e frig, tu nici măcar nu ești aici să mă-ncălzești, căldura ta mi-e în zadar când

Nu lăsa pe nimeni să-ți fure magia Crăciunului.... Þine lângă tine oamenii care te fac să zâmbești, Pe cei care îți dăruiesc fericire fără să o aibă pentu ei, Nu lăsa amărăciunea să te atingă pe

Am găsit secretul vieții veșnice În ochii tăi iubito, M-am săturat cu un sărut, Liniștea am găsit-o În brațele tale draga mea, Am găsit alinarea și speranța, Înlocuind tristețea cu

.... Și nu te pot opri Să vii sau să nu vii, Că unde-s eu nu ești Și unde ești nu sunt, Poate că te gândești Și tu că mă dorești Dar nu scoți vreun cuvânt, Pășești pe căi pustii Știute doar

Sunt eu, copilul singurătății, ce trăiesc pentru tine, iubindu-te am descoperit uraganul ce zace în inima mea, azi am scris în sufletul meu că e timpul să te uit, cu toate că zâmbetul tău

Iubirea nu-i un joc, este o dorință arzătoare a două suflete ce au prins din zbor același sentiment, poți atât de ușor să plutești pe loc fără să simți durerea ci doar să simți fericirea