liviu clisu

leonard,eu nu am ris cind am scris poezia. Am vrut sa scriu ceva dintr-un razboi, pentru o iubita. Numai tu stii ce i-ai scrie iubitei tale intr-un razboi, nu as comenta scriitura ta in cazul asta.

e simetrie acolo, emilia. mai citeste o data

Poezia imi apare ca fiind,asa cum mi se descrisese aprioric de autor,solara;este poezia unui trup fragil,care isi deschide ,mari,ochii,in fiecare dimineata,renumind lucrurile,miscandu-se,agil,cu pensula in mana pentru a da tuse tot mai puternice...Poate vorbeste,repede si sprintar,la radio,poate ,ventrilogeste,reinventeaza povesti stiute-si da,de peste tot irup raze,intre desene de o clipa si ascutisul geometriei pure.
Pentru ca am fost rugata sa imi exprim intreaga opinie-mie,una,mi se pare ca aripile se inalta cu repeziciune mai ales incepand de la versul cu\"dansul tau pe parchet\"-cele dinainte anunta ce va sa vina,au o tenta putin tezista,cred ca nu este nevoie de repetitia\"dreptungiului\",adica,oricum,restul il contureaza...Adica,restul poeziei mentine proaspat rafinamentul sugestiei,pe cand primele explica prea mult.Desigur,asta e prima impresie,foarte personala,in definitiv conteaza libertatea pe care tu o simti in scriere si soare si regasire:)
C.

ori biografie, ori poezie. Într\'o zi va trebui să alegi

uaaa..e ca un carusel poezia asta. e o ...nouă experiență a imaginii . E inceputul unei telescopări, o proto-viziune.

frumos. Prima impresie e de apocalipsă exuberantă. Apoi stai si te gindesti , pui cap la cap frinturile si vezi starea de asteptare ca un calmant forte luat in mijlocul cimpului de bataie ,o stare de abolire. Imi place vinisoara Morse. Imi place tare mult.

Dana, poemele tale suna ca un bricolaj peste care ai aruncat si foarfeca doar doar de-ai scapa de ele. Uneori imi pare ca tai un mar cu un fierastrau. Respiratia e buna, e o curgere buna in text, ai meserie, e obvios de evident
:-D. Numai ca una e sa curga un riu si alta e sa curga apa din robinet in chiuveta.

bun poem, trist final, totalizant in contingent, impiedicata rima- sau savanta?...

uite ca incepusi sa scrii si cu rima, tu , care nu voiai sa faci asta. Ai un vers aproape arghezian acolo \"Cunosc noaptea când se respiră din belșug,
îmi știu rădăcinile liniștite care țin de plug\". E de bine. Apoi e frumoasa atmosfera, respira, cum iti place tie sa zici. In schimb sfirsitul hmmmmmmmmmmm. Nu ti se potriveste pamfletul, satira sociala, Mihai. Iar in combinatie cu iubire si paduri si liniste si noapte, chiar parca nu merge. Hai sa lasam steaua aia asa , da-i coloram un colt cu alb. Astept un sonet, mai ales ca-ti vine fata acasa. Vineri, bineinteles...

are citeva defectiuni tehnice pe care o sa le remediezi pe parcurs mai incolo, dar e un poem frumos, reusit, oniric si in acelasi timp teluric. Sa ne dai si noua reteta, am o intuitie ca se presara multa dragoste la final

eu cred ca o anume iubita va zimbi citind poezia asta. daca ai fi scris fara rima, ar fi putut parea ca un dicteu automat, idealul suprarealistilor. dar iubita dumitale va zimbi. si asta este cel mai optim si cel mai perfect rezultat. ca sa ma esprim asa :))

mersi pentru citire. o singura nota: daca as fi vrut sa scriu poezie cu forma fixa , as fi respectat prozodia. in schimb, poemul asta are o cadenta proprie si anume cumva impiedicata, ca atunci cind se duce un mort la groapa. pentru ca asta sentimentul din poem.

până când/ n-ai învățat/ să trăiești/ fără întrebări/ n-ai să-nțelegi/ cum poți/ să arzi fără fum\"... foarte frumos. foarte

imi cer scuze ca scriu aici despre cu totul altceva. am cautat pe internet cartea lui mihai mircea ciobanu, estetica mortii. am gasit-o demult, acum vreo 12-13 ani la un tirg de carte la craiova dar nu am cumparat-o, din nefericire. am gasit pe internet referinta asta de la tine http://agonia.ro/article_include.php?text=1739023&allow_com=1&type=poetry&author=011010&textlang=ron
crezi ca ai putea sa o xeroxezi pentru mine, pentru ca nu stiu cum si daca o pot gasi...astept un raspuns pe mailul meu, liviuscrisu@yahoo.com . iti multumesc

imi pare rau ca iti raspund tirziu la poemul meu...ce an scris acolo nu e poem..are forma unuia. dar nue.

poemele pe care le scrii ca si cum ai arunca o mina de graunte pe pamintul arat sunt cele mai frumoase. Si au in ele o transa care continua si dupa citirea poemului. Acesta a fost un bravo

imi cer scuze, dar nu modific. daca doriti, puteti inlatura poemul de pe site, e o varianta mai buna Va multumesc

vaaai, aceste cuvinte ne doare.....

versul cu \"firea\" ar fi nereusit, dar urmeaza o rezolvare. in rest, da, e un pic patetic totul

da, ai dreptate cu versul ala, mersi pentru apreciere, in ce scriu eu sunt si lucruri sa le spunem inutile sau care nu servesc scopului, dar eu mizez si pe efectul cald - hipnotic, iar cind mizezi pe ceva, nu stii daca iti iese sau nu. e un risc pe care mi-l asum.