poem despre poet

Poetul nu poate fi omorît dar iarba lui poate fi cosită. n-ai cum s-o dai la vite, s-o pui în glastră doar s-o iei în palme și s-o miroși. ceea ce vezi tu, vede și el, numai că el uită mai ușor și mereu îl miră o țeavă sau o petunie, o rîmă sau un sistem social. Poeții par mai proști. Florile poate că nu se miră dimineața, dar se uită mai cu jind spre soare și-mi pare că poetul folosește cuvintele așa cum florile folosesc nopțile. oamenii ăștia se chinuie dar nu le e frică de taina cunoscutului și n-au religie pentru ca religia nu poate să-i aibă. Ei vor trece de furtună dacă vor trece de nori. între timp cuvintele sunt pe-aici, au și ele rostul lor.