Liliana Pintocara

Se spune că fiecare clădire este încărcată de energiile și emoțiile celor care au trăit sub al ei acoperiș, că pe pereți s-ar putea derula secvențe din cele mai puternice sentimente trăite între

De cum s-a început școala, tovarășul învățător a organizat o excursie cu copiii la Doftana și Slănic-Prahova. Diana era foarte fericită că pleacă de acasă, că merge să vadă și să cunoască locuri

Coșmarul nopții trezitu-ma din vis, Rece mi-e gura, pulsul bate stins Puternică lumină ploapa o străbate Orbind sufletul dincolo de moarte. Forță nevăzută, în sus ea mă ridică Plutesc ușor cu

Anul ăsta, eu și prietenele mele, am intrat în primul an de liceu. Așteptasem cu nerăbdare începerea școlii, dar nu pentru că eram dornică de învățătură…Doamne ferește, ci pentru…BÃIEÞI. Erau

„Mare-i grădina ta Doamne și mulți au sărit gardul” , mi-am spus astăzi, intrând cu mașina în curtea policlinicii. Un Matiz verde era în fața mea, parcă dădea să iasă din curte- la volan o fată cu

Iti daruiesc iubirea din inimă Să simți tu iubirea ce-o emană. Dorința din ochii mei îți dăruiesc Ce doar la vederea ta strălucesc. Ale mele roșii buze ce-ți șoptesc Că eu numai pe tine te

În față-ți Doamne în genunchi mă pun Și mâinile plângând, în fața Ta mi-adun, Într-o rugă căci îndrăzni să cer sperând, Prea mult în viață, iubită să fiu, iubind. Inima-mi arsă se tînguiește și

- Sunt disperată doamna doctor. Pân\'-acu câteva zile Negruțu al meu se lingea la puță. Acu\'...în schimb, își ridică un picior și se scarpină într-una pe spinare. - Să vă dau ceva de pureci!

Tița și Fetița sunt două cățelușe corcituri de lup de la serviciu, acolo unde trag eu de obicei mâța de coadă. Deși sunt surori au caractere complet diferite: Tița, de-a naibii ce-i blana pe spate,

De pe autostrada unde semenii mei rulează cu viteze amețitoare având ca ținte diferite scopuri domestice, ghidându-mă după intuiția și genele strămoșilor înscrise pe plăcuțele din al meu sânge, mă

Îmi este dor de verile copilăriei, la țară, de ulița plină mai mereu de verișorii mei, de poveștile spuse pe prispa casei, la lăsarea serii și de bunicii mei- Dumnezeu să-i odihnească- care m-au

Caii au fost cândva liberi să alerge fără piepturi rupte-n garduri de sârmă ghimpată prin câmpuri ale nimănui ce n-au fost niciodată cosite de fire de iarbă, ci împletite-n coame fluturate-n

Adevăratul caracter al unui om se vede atunci când are puterea, dar totuși n-o folosește. L-a văzut de la depărtare târându-se pe marginea drumului care traversează orașul. Au podidit-o lacrimile

S-a lăsat prins, captiv între genele mele lungi, se topise și muri, prelungindu-se ca o lacrimă pe fața-mi obosită. Ar fi avut de ales între proaspătul covor alb, tocmai așternut pe

Locuiam la ultimele ferestre, ale unui bloc tip vilă, cu două etaje, într-un cartier liniștit de pensionari, din orașul natal. Balconul nostru dădea în spatele blocului, de unde se vedea, printre

Pe când zarea ne descătușase soarele din priviri Și căldura topise ale noastre suflete-nghețate De gerul aprig al iernilor trecute, Iar credința începuse din nou să renască, Dezbrăcați de