Poezie

Între cer și Pământ

1 min lectură·16 martie 2010

Mediu

Coșmarul nopții trezitu-ma din vis,

Rece mi-e gura, pulsul bate stins

Puternică lumină ploapa o străbate

Orbind sufletul dincolo de moarte.

Forță nevăzută, în sus ea mă ridică

Plutesc ușor cu gând golit de frică.

Raze sclipitoare tainic mă-nconjoară

Pace mi-e în suflet pentru întâia oară.

Îngeri cu albe mantii și senine fețe

Mă-ntâmpină cu flori și-mi dau binețe

Cai pufoși din nouri, alergând valsează

Cu sunete de liră aripile lor vibrează.

Un glas mă strigă, urlând a disperare,

Jos mama plânge de dor, lacrimi amare

- Vă rog. mai dați-mi o clipă de eternitate,

Pe Pământ, să văd minunea ce-l străbate.

Purtată de vânt plutesc prin canioane,

Pe torenți de ape și vuiet de cascade,

Lunecând pe Zidul cel Mare Chinezesc

Pe temple, piramide, coloși ce te uimesc.

Încântat fu ochiul și sufletul vrăjit

De minunile create pe acest Pămant.

Dar seninul din privire, de milă fu umbrit

De biet copil de foame cu spatele lipit.

De sadica plăcere, a omului ce ucide

Pui de focă pe zăpada pătată de sânge.

Mâhnită strig- Mai fă Doamne o minune

Și ia-mă înapoi, du-mă în cer la Tine.

002.333

Liliana Pintocara. “Între cer și Pământ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liliana-pintocara/poezie/13933318/intre-cer-si-pamant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.