Între cer și Pământ
Coșmarul nopții trezitu-ma din vis, Rece mi-e gura, pulsul bate stins Puternică lumină ploapa o străbate Orbind sufletul dincolo de moarte. Forță nevăzută, în sus ea mă ridică Plutesc ușor cu
Asta-i femeia
O pleoapă încolțită-n căldura soarelui de mai, Într-o floare roz parfumată de măr, Ale cărei petale moi dansează cu vântul, Cântând trilul privighetorii măestre, Prin crudul verde de
Rece
Frunze, veșmânt uscat de iarnă Lăsat-au trupu-mi platoșă în vânt. Rupte ramuri atârnând de gheață Cu seva moartă plină de venin. Lunga rădăcină smulsă din țâțâni Cată-n zadar apa din
Inimă neagră
Pe când zarea ne descătușase soarele din priviri Și căldura topise ale noastre suflete-nghețate De gerul aprig al iernilor trecute, Iar credința începuse din nou să renască, Dezbrăcați de
Văduva neagră
Știați că văduva neagră este o perversă? Ademenește bărbații pe la colțuri, Îi ridică pe culmile cele mai înalte Ale extazului, sugându-le seva, Ca o înghețată lipită pe băț, Iar când i-a
Aș vrea...
Aș vrea să vezi lumea prin ochii mei, Cum mugurul verde devine floare, Aș vrea să simți miros dulceag de tei Așa cum pielea mea fină doar o are. Să deschid umed buzele mele Al tău sărut tandru
Înger trist
Mă simt un suflet pierdut Ce se stinge încet și tăcut, Un înger cu aripi rupte sunt Căzut la pământ și lovit crunt. Am adunat în suflet doar dureri, Am obosit de atâtea înfrângeri. Toate
Nu mă pot abține
Nu mă pot abține să nu scriu de altă întâmplare nostimă din copilărie. Într-o seară sună la ușă vecinul de vizavi. Tatăl Dianei se duce și deschide ușa. - Bună vecine, nu ai niște sulfamidă,
Ceva de prin casă
- Ne-a invitat Adi la ziua lui. Ce-i ducem? îl întreabă Diana pe frati-său. - Păi…ceva dulciuri și ceva de prin casă. Amândoi își aruncă ochii prin casă. - Uite „cioara cu cașcavalu-n cioc” zise
Ploaia
Lipite-s genele, de plumb îmi simt ochii, Pe creștet și umeri m-apasă nori negri, Abia calc, căci pasul mi-e târâit și obosit, Sufletu-mi umil plânge și-l simt gol și trist. Privind cum un
Naufragiază-n mine iubire
Ale vieții tumultoase valuri Te-au adus spre ale mele maluri. Să zburăm pe aripi de cocor, Să ajungem până pe-un nor. Să ne înălțăm în sus spre soare Și de sus să ne aruncăm în mare. Vântul
Îți dăruiesc iubirea
Iti daruiesc iubirea din inimă Să simți tu iubirea ce-o emană. Dorința din ochii mei îți dăruiesc Ce doar la vederea ta strălucesc. Ale mele roșii buze ce-ți șoptesc Că eu numai pe tine te
Pe când noaptea...
Pe când noaptea-și țese rochia-i de mătase, Cu întunecate falduri și strălucitoare raze, Brodată cu sclipici de stele și de alba lună, Noi ne plimbăm agale, ținându-ne de mană. Bucle de argint
Mă desenezi în culori
Mă desenezi în multe culori vi Fără să-mi pui tristețea-n ochi. Fruntea senină, fără să adaugi Amărăciunea adunată-n dungi. Albe fire de păr mi le vopsești Șuvițe ciocolatii și le
Plâng
Unii plâng pe proaspete morminte, Cu regrete alții își aduc aminte, Ea lăcrimează pentru bolnavi părinți, Alții sunt amărați și nefericiți, Oftează o mamă pentru ai ei copii, Mulți pentru
Să pun lacăt iubirii
În față-ți Doamne în genunchi mă pun Și mâinile plângând, în fața Ta mi-adun, Într-o rugă căci îndrăzni să cer sperând, Prea mult în viață, iubită să fiu, iubind. Inima-mi arsă se tînguiește și
