Moartea unui fulg de nea

S-a lăsat prins, captiv între genele mele lungi, se topise și muri, prelungindu-se ca o lacrimă pe fața-mi obosită. Ar fi avut de ales între proaspătul covor alb, tocmai așternut pe trotuar, ieșind din iarnă între zoaie de mocirlă, sau al infinitelea cristal de gheață al unui iceberg, supraviețuind poate vreo mie de ani. Dar, purtat de vânturi, căzu înghețat dintre norii pufoși, alegând să se stingă pe caldu-mi obraz.