Radio Nowhere

lui Constantin (n. 30 iulie 1952 – d. 17 septembrie 2007) pe masa de sărbătoare el era servit cu garnitură de flori principala atracție la spectacolul de grimase și bocete purta costumul de gală pantofii negri de lac în picioarele spălate cu vin și prinse grijuliu cu tifon într-o fundă el cadoul-surpriză avea urechile negre de sânge stătut îngerii îi scormoneau deja măruntaiele căutându-l de amintiri ca pe-o găină de ouă ceilalți aveau niște fețe de coli trase la xerox aglutinate în jurul mesei cu pahare de vișinată în mâini le-am zâmbit stângaci și le-am șoptit să fie într-un ceas bun nu cred că astea erau cuvintele s-au uitat la mine rotund niște ochi îngroziți prinși în cuburi de gheață am tras ușa după mine încet gândurile îmi rod creierul precum viermii un cadavru răscopt mașinile ce poartă sicrie sunt curate opresc la semafoare și nu au sirene ele nu se grăbesc nicăieri prin oraș în noaptea asta își târăște picioarele rupte o vară târzie pe o bancă sub stâlpi de neon un înger mascul mușcă absent din porția lui de femelă inima lui stripteuza cu vechime în muncă se ondulează obosit la bara brațului său tatuat ascunsă în cimentul unui blockhouse de lux eu încep iar să-mi ascut oasele armele ultime și mă înec în somn cu biblia strâns legată de piept căci spre dimineață o să plouă coroziv peste noile cruci de lemn și de mâine cimitirele o să reînceapă să dea roată orașului ca niște haite furioase de câini costelivi http://www.youtube.com/watch?v=KhW1JRknWv8