Monolog

« Bine ești cuvântat Doamne, învață-ne pe noi îndreptările tale… » …ajută-ne să ne bucurăm pentru copiii ce hrănesc prospețimea cimitirelor tale și pentru câinii plângând secționați sub mașini învață-ne să vedem frumusețea cărnii înverzite de putrefacție și să iubim muștele așezate pe gurile morților noștri dă-ne nouă înseninările de pe frunțile cadavrelor noi și ajută-ne să nu ne ștergem pe furiș mâinile după ce le mângâiem pentru ultima oară pune-ne cruci în gură să nu mai vorbim despre banii de flori înainte să ni se descompună coliva-n stomac adu-ne nouă căință pentru minciunile spuse cu zâmbet sau fără de zâmbet și consolează-ne pe noi cu rugăciunile noastre în timp ce ieșim repezit de sub cădelnița preoților luminează-ne groparii, să ne coboare sicriele-n pământ căptușit cu foi de psaltire să nu ne lovim la judecățile tale și până atunci mângâie-ne cu morți blânde pe noi și pe urmașii noștri orbi și fragili și slăbește strânsoarea aripilor de tămâie ale îngerilor tăi ce ne sufocă îndârjiți în biserici http://www.youtube.com/watch?v=-cUwkTpCY1w