Lidia Muraru

sstt, strigi prea tare prin gânduri, îmi răscolești simțirile toate și mă muți din colț în colț, mă așezi și la mijloc, toate marginile mi le împânzești cu gânduri, cu gândirea ta. știi

Păstrați-mi liniștea cu ritualul ei sacru să îmi pot auzi zăpada pământului cum fulguia tăcerea albastră, să aud toate tristețile, împletirile nopților din mucegaiul lacrimilor ce cad de

Și tu pe aceeași muchie de zi, pe aceeași clipă rănită? O, nu, nu îmi surâde cu jocuri de umbre și ceață. Nu, nu mă îngheța cu prezența ta. Am să aștept să treci. Închid

Aud ziua de mâine și cea de ieri sărutându-se reciproc pe clipele de acum. Eu împrejurul lor le strâng cu ambele brațe sugrumându-mă de prezența lor. E atâta dragoste, Atâta

Știi. Mai bine taci să înțeleg restul cuvintelor tale. În pauze mai privește-mă pe furiș ca să îmi amintesc să respir, și că nu am uitat de mine. Taci. până când îmi voi simți

Oglinda scuipă imagini și umbre, Până și ghimpii sângerează cuvinte. Din solzii luminii străvezii se împletesc mănuși pentru noaptea sufocată de crivăț și clocot. Respiră și

nici noapte nici zi nu-mi uiți tăcerile înghețate-n cuvinte. munți de iubire-mi rostogolești la picioare dând tălpilor aripi. știi să zbori prin visele-mi toate dezgolind orizonturi

voi sta lângă tine. atât. fără să îmi spui un cuvânt, fără să îți spun eu unul. stăm unul lângă altul clipe întregi ore sau poate, o veșnicie în aceeași măsură. te simt. mă învelesc

Am bătut toate căile spre inima ta. Vreme de ani, de zile nesfârșite, parcă de-o viață începută în alta. Te iubesc. Atât. Te iubesc. Azi, mi-am căutat locul în inima ta. Dar e

mă întreb unde merg. îmi simt tălpile grele de drumuri. intersecții revin și în ocol mă rotesc în neștire. mă întreb încotro mă tot duc fără mine.

Se apleacă timpul să îmi șoptească pe pleoape Cum o poveste trecută de mult, Se scutură azi în frunze pereche, În veștede gânduri picate pe rând. Adie tăcerea ce mângâie-n joacă Suflarea prin

Tu ești un clocot de mare Când valuri, talazuri răcnesc. Tu-mi ești și surâsul la care Cei mulți se odihnesc. Tu-mi ești orizontul din noapte Și steaua ce pleacă încet. Tu-mi ești și șoapta

Nu vreau să vorbesc fără să spun. Nu vreau să culeg fără să adun. Nici să privesc fără să văd Dincolo de toate, IUBIREA. Nu vreau să pășesc fără să duc. Nu vreau să trăiesc

Când plâng sau când râd totodată Te-aș vrea lângă mine să-mi fii Să-mi dai și zâmbet și lacrimă caldă Aproape, aproape să vii. Când valuri spumoase în cale Răsar câte unul crescând Te-aștept

mă plimbam amețit de verdele pal din lumina unui curcubeu căzut în umbră îmi făceam planul să mă nasc din atomii unei peșteri sau din flacăra unui rug nestins. împiedicat prin sihăstriile

Mi-am uitat cafeaua aburind clipa cuprinsă de nerăbdare. Noaptea stă gata să vină și ea. Vreascurile din poemul de ieri mocnesc incandescent sub focul iubirii. Eu gândesc la o

O, nerostite cuvintele tale, strigă mai tare ca marea. Te rog, închide-ți ochii, îmi vorbesc prea mult, mă doare. Chiar nu înțelegi. Iubirea și ura, viața și moartea își au aceeași

ne aparține locul, chilie de scânduri cu ușa ta strâmtă și pragul de lut. îngeri în cale ne ies înainte cu aripi de milă blânzi ne supun. ciulinii sălbatici se strâng

azi, îngerii mă frământă cu aceeași mână, spun aceleași cuvinte neînțelese nopțile mint iar zilele se prăbușesc răscolite în cheaguri. ochiul târziu închis, umed de

Ochiul speranței N-am dormit azi noapte. Te-am căutat prin toate gândurile să găsesc locul în care te-ai ascuns de sufletul meu. Pe malul viselor se odihnea un pescăruș și el

Există oameni a căror privire povestește. E de ajuns să te privească o dată și ceva, ca o carte se deschide în adâncul lor. Citești întâia pagina; ” bun venit în sufletul meu ”, A doua; ”te

Ne scapă mereu câte ceva din viață; ba oamenii, ba timpul care a trecut, ba gândurile, ba una dintre cele mai plăcute stări din lumea asta, ba iar ceva și altceva. Atunci ne

Cuvinte N-am să-mi despletesc cărările, nesfârșitele suișuri și alunecările, Poate liniștea ar prăfui

Există în om ceva ce nu poate fi definit, și orice-aș spune ar defini doar rolul, niciodată esența lui. Un gust întâlnit o singură dată, convertit într-o amintire, te va