Lesenciuc Teodor

Partea I EXT. PEISAJ URBAN – ZI GABRIEL (O.C.): Gata! Pot și singur. ALEX: Prostii. Ajutat de Alex tânărul coboară din automobilul acestuia. După ce Gabriel e pe picioarele lui

Ursul mârâi înfundat și părul aspru de pe spate i se ridică amenințător. El știa prea bine ce însemna asta, o văzuse de prea multe ori în confuntările dintre frații lui și alte “suflete” în

EXT. TERASA FAMILIEI IMBRUS – NOAPTE Doamna Elena stă gânditoare privind undeva departe printre stele. E îmbrăcată doar cu un halat subțire de satin alb. De undeva din spate se aud niște pantofi

EXT. STRADÃ – NOAPTE Trăgând după ea un geamantan imens Eva se apropie de ușa de intrare a unui mic hotel. Are o expresie hotărâtă și o sclipire de zâmbet îi luminează ochii. E mulțumită. Ignoră

EXT. STRADÃ – NOAPTE David și Eva se plimbă alături. DAVID: Nu-mi vine să cred! EVA: Jur pe tot ce am mai scump că tot ce ți-am spus e purul adevăr! Eu nu te-aș putea minți niciodată. DAVID:

Două luni mai târziu Gabriel începea să creadă că viața lui se așeza pe o cărare liniștită și sentimentul acela îi dădea o stare de confort pe care nu o mai simțise... nici nu mai știa de când.

INT. LICEUL A. SALIGNY – ZI Tânărul profesor se trezește față în față cu Eva. Pentru câteva secunde nici unul nu spune nimic. Prea surprinși unul de celălalt pentru a putea vorbi. Sprâncenele lui

EXT. LICEUL A. SALIGNY - ZI David traversează curtea școlii. Pustiu. Înainte de a părăsi curtea școlii se oprește pentru câteva momente și privește lung clădirea. Trist, pleacă mai departe cu

Gabriel se trezi zâmbind. Era singur în patul lui și se surprinse zâmbindu-și în oglinda de pe tavan. Pentru câteva momente îi fu greu să priceapă care era motivul acelei veselii dar câteva zgomote

Vine un timp în viața oricui când decidem să ne schimbăm viața, să strângem toate lucrurile care ne-au făcut rău într-o grămadă și apoi să-i dăm foc. Atunci suntem puternici și ne simțim în stare

Trei zile mai târziu, într-o vineri dimineața, Gabriel ieșea din fastuoasa vilă ce era acum doar a lui. Purta un costum ușor, de in bej asta pentru că timpul frumos era în totalitate de partea lui.

În fața ușii se opri, inima îi bătea alert. Urma să își cunoască mătușa pe care nu o văzuse niciodată, pe mama Paulei. Bătu... . Ușa se deschise încet, scârțâind și tremurând din toate balamalele.

III Sub mâna destinului (partea I) Câteodată suntem

Omul din Grigorescu De când mă știu –adică de nu prea multă vreme- am urât cu toată ființa mea trei lucruri: prostia, răutatea și acea combinație dintre cele două care se cheamă îngâmfare.

II Uneori, săturându-ne de beznă și de singurătate, strigăm după o mână care să ne tragă afară din groapa de incertitudini în care ne zbatem. Câteodată aceasta nu vine și atunci cel mai ușor

I Câteodată, în vârtejul amețitor al vieții noastre ne simțim pierduți și lumea ce ne înconjoară își pierde sensul. Se întâmplă de obicei atunci când pierdem pe

râu curge în tine e inima ta izvor te așezi pierdută în singurătate și umbra te alintă fără diamante azi în ochii tăi eu sunt întotdeauna acolo nuditate până și natura e vulgară

Reacția imediată a bărbaților fu de a izbucni în râs, batjocoritori. Urât din partea lor. Fata, pe care acum o puteam vedea ceva mai clar, își îngropă fața în mâini și încercă să se controleze. Era

Dimineața era mai rece decât am crezut, prin urmare cam tremuram pe sub tricou. Abia plecasem și deja eram aproape obosit. Aproape. Probabil că tona de cărți din mâna dreaptă avea o oarecare vină,

Vând țară… cumpărătorului i se oferă recompensă! Ce ar fi dacă am am avea și noi drepturi? Și dacă tot avem drepturi, cum ar fi dacă le-aș avea eu pe toate? Și dacă aș avea drepturi, oare ce aș