Familia

SCRIPT FADE IN. EXT. CLUJ-NAPOCA – DIMINEAÞÃ Imagine nemișcată de undeva de sus. O ceață de nepătruns, sufocantă acoperă orașul. Coborâm încet din perspectiva unei păsări care se îndreaptă spre piața acoperită de zăpadă unde zeci de păsări ciugulesc insensibile firimiturile aruncate de un bătrân cerșetor. Cu excepția bătrânului cu păsările totul e nemișcat, pustiu. O pisică fulgeră din tufișurile albe din apropiere și se aruncă în mijlocul porumbeilor. Aripi fâlfâie zburătăcind speriate. Fulgi de nea peste tot, pene gri, înjurături de neînțeles ale bătrânului cerșetor. INT. HOL FACULTATE – DIMINEAÞÃ DAVID ECHIL (25) pășește singur prin holul dezertat. Pare dezorientat pentru că își verifică starea cravatei la fiecare trei secunde. Tocilar, înalt, subțiratic dar energic are totuși o grație și o expresie inteligentă ce e ascunsă de niște ochelari cu lentile destul de groase. Se oprește în fața ușii din fața lui și respiră adânc. Pleoapele lui coboară. DAVID (V.O.): Întotdeauna am întârziat.(pauză) Totul a început în acea dimineață. Singura din viața mea când am ajuns la timp. EXT. PIAÞÃ – DIMINEAÞÃ Fulgii de nea și pene gri se așează încet. În mijlocul lor zărim pisica. Are în gură un porumbel neînsuflețit pe care își ține laba privind amenințător în jur, mârâind. Cerșetorul vede crima și aleargă spre felină cu un băț ridicat belicos deasupra capului. CERȘETORUL: Mâța dracului! Lasă jos! Pisica îl privește și așteaptă o secundă înainte de a dispărea în spatele unui gard viu. Lacrimi răsar în ochii cerșetorului care începe să plângă ca și cum ar fi pierdut un copil. INT. HOL FACULTATE – DIMINEAÞÃ David ridică mâna pentru a bate în timp ce cu cealaltă strânge servieta neagră pe care o observăm de abia acum. DAVID (V.O.): Atunci încă mai credeam că sunt unic. Că am ceva deosebit de oferit. Eram mai orb decât un liliac și mai surd decât un pește! David bate și intră. Ușa se închide ușor în urma lui. DAVID (V.O.): Considerați-vă norocoși că nu mi-ați spus așa ceva în față, v-aș fi făcut să plătiți scump sinceritatea și acum aș mai fi avut un motiv în plus pentru care să regret... INT. BIROU FACULTATEA UBB – DIMINEAÞÃ Un birou impunător în fața tânărului. Un bărbat în vârstă scrie ceva, e ușor gârbovit. David înaintează mascându-și timiditatea. Se oprește la doi metri de bărbat și așteaptă politicos admirând pereții încărcați de diplome și de distincții de tot felul. EXT. PIAÞÃ – DIMINEAÞÃ În tufișuri, pisica stă culcată dormitând mulțumită. În jurul ei pete de sânge și pene peste tot. Cerșetorul privește cu jind la păsările ce survolează în stol piața deasupra lui. Ninsoarea începe din nou cu înverșunare și porumbeii se transformă în niște umbre neclare deasupra orașului. Deranjată de zăpada care o acoperea pisica hoinară sare de sub tufiș și aleargă în stradă. Cerșetorul o vede și pornește în direcția ei dar nu se mișcă foarte rapid. Înțelege că nu are nici o șansă de pedepsi animalul și se oprește amenințând-o cu pumnii strânși. CERȘETORUL: Mâță... afurisită! Du-te dracului! Felina îl aude și se oprește pentru o clipă în mijlocul străzii întorcându-se curioasă spre bătrân. În secunda următoare o mașină lovește pisica neatentă și dispare printre fulgii de nea. Cerșetorul se apropie de pisica moartă și o privește cu ură apoi începe să o lovească repetat cu bastonul. DAVID (V.O.): Da, soarta are un mod ciudat de a-i pedepsi pe cei nevinovați. Dar, dacă ne gândim mai bine, oare e cineva cu adevărat nevinovat ? INT. BIROU FACULTATEA “UBB” – DIMINEAÞÃ Bărbatul termină de scris și apoi introduce câteva foi într-un dosar de hârtie. Își scoate ochelarii și îi așează cu grijă în tocul lor. Ridică o altă pereche și privește fix spre David. DAVID: Bună dimineața domnule director Costea. DIRECTORUL: Deci tu trebuie să fii domnul Echil. În mod normal v-aș face o propunere acum... dar sunt extrem de ocupat și va trebui să trecem peste formalități. Unul dintre cei mai apropiați prieteni ai mei a murit azi dimineață. Deci, să înțeleg că sunteți interesat de postul liber? DAVID: Da... . DIRECTORUL: Atunci să nu mai pierdem timp. DAVID: Vă mulțumesc foarte mult, domnule. DIRECTORUL: Nu mie trebuie să-mi mulțumești. Ah! DAVID:Ce s-a întâmplat? DIRECTORUL: Vă rog să mă scuzați dar nu am făcut legătura până în momentul ăsta. Cel care v-a recomandat... domnul MIHAI BALANT... Îl cunoșteați bine? DAVID: A fost ca un tată pentru mine. Îi datorez totul. Cunoșteam ? Domnul Costea dă din cap cu tristețe. DIRECTORUL: Domnul Balant s-a stins azi dimineață. Îmi pare rău. Distrus, David se sprijină de spătarul fotoliului de lângă el. EXT. CIMITIR – ZI Ninge răscolit. Printre fulgi o pată neagră se cristalizează în centrul imaginii. Pata se mărește pe măsură ce pășim mai aproape. Într-o groapă mortuară un sicriu e acoperit de zăpadă. Voal alb, flori, coroane peste tot. În jur o sumedenie de figuri solemne ale celor prezenți la înmormântare. Sute de persoane înfruntă frigul majoritatea tineri ce privesc cu părere de rău spre groapă. Chipul lui David care plânge tremurat în apropierea gropii umple imaginea. Priviri pierdute aruncate cerului. PREOTUL: Domnul Mihai Balant a fost fără îndoială un membru marcant al unei societăți care îi va duce lipsa. Prezența atâtor elevi aici, astăzi îl onorează și îi onorează. David își șterge lacrimile ascultând cu atenție. Unghi lateral până în spatele adunării de unde o tânără nu-și poate dezlipi privirea de David. E frumoasă, are o privire interesantă și pare a suferi sincer pentru durerea lui. În clipa în care David își rotește privirea pierdută spre ea, se ascunde după pletele ei lungi și se trage câțiva pași mai în spate îndepărtându-se imediat. PREOTUL: Dea lungul anilor domnul Balant a modelat mii de vieți prin studenții a căror model va continua să fie chiar și în neființă. Bulgări mari și grei de humă cad LOVIND SURD sicriul înzăpezit. Peste locul de veci sunt așezate coroane imense și buchete de flori până când de sus totul arată ca un uriaș trandafir roșu aruncat în zăpadă. Cortegiul funerar se risipește printre fulgii de nea. DAVID (V.O.): Domnul Balant a fost profesorul meu preferat. Mi-a predat Etica în facultate și a reușit să facă lumină în mintea tulbure a unui orfan, în mintea mea. Tânărul rămâne nemișcat câteva clipe apoi întoarce și el spatele și se plecând încet dar hotărât. Lacrimile nu mai pot fi stăvilite și îi alunecă fierbinți pe obraji. INT. SALÃ DE CURS – LICEUL A. SALIGNY Pe pereți desene de mână foarte reușite pe care putem citi : a–XII-a A. Clopoțelul sună și băieți și fete își caută locurile dar nu se așează continuându-și liniștiți dialogurile. David intră dar nimeni nu pare să observe. Câțiva copii iau notă de prezența lui și se așează, tocilarii desigur. David pare liniștit și mai așteaptă câteva secunde în picioare apoi ia loc la catedră. Brusc se face liniște și toată lumea stă jos. Tinerii îl studiază neîncrezători. DAVID:Bună dimineața! Eu mă numesc Echil David și voi fi profesorul vostru de Etică. ALEX (19): Pe bune ? (ironic) Ce bine! DAVID: Cum te numești ? ALEX: Alex, tu... ? Pardon, dumneavoastră ? DAVID: David , și vă rog pe toți să-mi spuneți pe nume. Toți în afară de tine domnule Alex tu va trebui să mi te adresezi cu : stimate domnule profesor David Echil. ALEX: Poftim? De ce aș face asta? Pentru că zici tu? Cine ești tu? Profesorul zâmbește scurt. DAVID: Pentru că altfel o să rămâi un idiot toată viața. Clasa izbucnește în râs. ALEX: Desigur “domnule David Echil”. DAVID: Ai uitat stimate profesor. ALEX: Bine “stimate profesor”! DAVID: Perfect! Și acum să vedem care-i treaba cu Etica asta… Foșnet de caiete deschizându-se și de pixuri pregătindu-se de scris. Alex nu are nici un caiet pe bancă. David se ridică și se apropie lent de el. DAVID: Domnul Alex nu scrie astăzi ? ALEX: Îmi pare rău “stimate domn profesor David Echil” (se strâmbă ironic când rostește titlul) dar Etica nu este materie de Bac, așa că... . DAVID: Foarte bine. De acum toți cei care nu doresc să scrie la Etică nu trebuie să o facă. (foșnet de caiete închizându-se) Perfect, însă în lipsa notițelor v-aș sugera să fiți atenți, nu voi repeta nimic în această clasă. ALEX: Presimt că o să-mi placă tare Etica asta. DAVID (ironic): Pe bune? Ce bine! Clasa râde. Noul profesor zâmbește dominându-i cu privirea.