Poezii

Învia-vor apele senectuții Lumina suavă a focului lui Venus? Pretutindeni, preponderent misticul Învăluie cadența terestră și tace Cu o tăcere scormonitoare în noaptea ancestrală Mi-e somn de

LSLeonard Sandor

0

0

Ce vină au ghetele mele Că accelerația gravitațională există? M-am culcat sătul, M-am sculat flămând Mă doare coloana vertebrală a cuiva Și mi-e somn de somnul altcuiva Am doar două

LSLeonard Sandor

0

0

Am vorbit cu acea floare Și am întrebat-o în ce constă Frumusețea sa inconștientă. E un răspuns ascuns cu delicatețe În formula chimică a celulelor; Aș coborî în regnul vegetal Ca simplă

LSLeonard Sandor

0

0

Seara se lasă ușor Viața trece-ncetișor Iluzii mă cheamă Să zbor fără teamă Departe, în vis Acolo mi-e scris- Cer deschis. O vagă înălțare Plutire-mbătătoare Aievea... Viața se scurge

LSLeonard Sandor

0

0

Pentru tot ce ar putea fi Dincolo de lacrimile inocentului sărut Printre petalele stropite de rouă Descoperind spațiile vegetale Să uităm negrul organic de dedesupt Atunci când strălucește

LSLeonard Sandor

0

0

Încearcă să rămâi calm, spirit al meu Concentrează-te asupra mutelor simboluri Adună-ți aripile din înalt pentru un timp Recheamă liniștea viselor ce așteaptă Pe lista de acces către un

LSLeonard Sandor

0

0

A înălbit din nou pe șesuri; viscol E înălțare surdă de cristale Eternul cânt de iarnă umple munții Pe tine eu te caut De cât timp? Unde te-ai ascuns Până acum, În ce curcubee croșetate

LSLeonard Sandor

0

0

În brațele tale mă regăsesc Tu doar mă liniștești când sufletu-mi tresaltă Ușor, cu vocea caldă, fascinantă Mă înconjori cu biocâmp de orhidee În ochii tăi lumina se-nfioară De-o cumințenie

LSLeonard Sandor

0

0

Dacă doar ceea ce rămâne în jur contează, Dacă tu ai fi cu sufletul mai puțin colțuros Dacă fericirea își trage seva și din frumusețe și-armonie Dacă ai renunța pentru totdeauna la jocul

LSLeonard Sandor

0

0

Þara de vis, țara de nicăieri A murit în secret, doar pentru mine Mă simt singur, atât de singur Încât mă doare fiecare frunză de tei Care a căzut în părul meu dezordonat E ora când fluturii

LSLeonard Sandor

0

1

Acolo unde cântă guguștiucii Sunt singur lângă corpul meu astral Și nimeni nu-mi mai dă nervos papucii Căci e-un pelerinaj prin spațiul sideral Ce clasică-i romanța cea cu visu-mi De dor

LSLeonard Sandor

0

0

Eternul orologiu zămislit în taină S-a rostogolit pe treptele crematoriului Și a plâns, cu lacrimi de funingine Pentru că? Se ridică fumul dintre frunze Acolo, în parc, o păpușică a fost

LSLeonard Sandor

0

0

Gândăcei colorați, gângănii universale Trotinete cu ciuperci au încălecat pe-o șa Din spațiul negru al tăcerii moarte Vociferează sobru un ceas cu cuarț în ploaie Teleghidaje-uimite de pustietăți

LSLeonard Sandor

0

0

Trebuie să mă duc să salvez o omidă Cu aripile cele mai albastre și strălucitoare Trebuie să arunc un lasou peste plopul ăla Răbdarea mi-o pierd cu plictiselile netoate Ale orbecăielilor urbane

LSLeonard Sandor

0

0

Călătorind prin psi Lumină tu poți fi Să simți puterea ta Când tânăr ești și stea Desparte în bucăți O clipă dacă poți Privește brazii sus Să vezi de a apus Veghează focul calm Ce biruie din

LSLeonard Sandor

0

1

E lungă noaptea, dar eu nu știu Inspectez acum fantasmele agățate în copaci Pocnete surde și reci au vibrat în mine aorta Un lung fior ... E doar poezie E seara care aduce liniștea

LSLeonard Sandor

0

0

Crocodili Zambile Viespi Cărămizi Elefanți Pădure Lacrimă De ce De ce De ce Nu Penetrează Iarba Sălile De curs? De ce De ce De ce Nu iubesc Acum O

LSLeonard Sandor

0

0

O bucată de cer A plâns până aici În colțul uitat Norii Au redus o privire Zăpăcită de uimire Nu înțeleg De unde atâta senin E calmă transcendența Sufletului meu în ploaie Această cale E

LSLeonard Sandor

0

0

Fără logică, omul ploii A intrat la apă și-i e frig Pastile plutesc inerte pe lac Balaurii flăcări au scos dintr-un sac Pe locuri, fiți gata, foc, Au căzut lebedele de sus Am intrat în secolul

LSLeonard Sandor

0

0

Mă doare, tu ești ca soarele, te simt cu ochii minții Dragostea fizică nu înseamnă nimic, să știi E doar supunere față de legile amare Salvarea e iubirea ce-nfioară Căci aripile noi ni le vom

LSLeonard Sandor

0

0

Peste cuvinte îmbătătoare, Unde mi-e sufletul cel uitat de toate? Se ridică albul din livezi Se absoarbe tăcerea curgătoare De două ori stelele prin vrajă au murit Ceață pe străzi și vuiet

LSLeonard Sandor

0

0

Eu am știut: Salvarea e prin poezie, prin dragoste, prin moarte, Nu prin gândirea logică, organizată. Viața înseamnă extinderea entropiei Pe când evoluția, perfecționarea aduc moarte. Cu cât

LSLeonard Sandor

0

0

Învață-mă să mor, iubito Mi-s ochii grei și trist jăratic Lumina m-a vegheat o clipă Tăceți! Toți ceilalți, tăceți E treaba voastră dacă vă e frică Și oricum n-are-a face ce gândiți Unde

LSLeonard Sandor

0

0

Există o singură problemă de rezolvat Una mare de tot Dar foarte stringentă : E problema dragostei. A iubi sau a nu iubi E echivalent cu a fi sau a nu fi Căci cum altfel s-ar

LSLeonard Sandor

0

0