Poezie
Într-un cavou înmiresmat
1 min lectură·
Mediu
Acolo unde cântă guguștiucii
Sunt singur lângă corpul meu astral
Și nimeni nu-mi mai dă nervos papucii
Căci e-un pelerinaj prin spațiul sideral
Ce clasică-i romanța cea cu visu-mi
De dor aievea mărginind hotarul
Dintre doar două corpuri din abisu-mi
În care nu mai încetează între noi calvarul
Terestre plămădiri făr-de surâs
Au lunecat pe un catarg ce se scufundă
Și la ferestre două fete ce m-au plâns
Prefac în scrum iubirea lor profundă
Copleșitoare-i tinerețea ce se pierde
Băieți și fete tot se zbuciumă-n zadar
Cei mai frumoși ani sunt o varză foarte verde
Și dragostea de viață-i un coșmar
Fii optimist, cu gândul doar la moarte
Căci doar ea-i sigură în lumea asta mică
În care viața te îmbie să faci parte
Și-o damă oarecare mintea-ți strică.
Te bucură de luna visătoare
Ce luminează pașnic tot și toate
Și vei vedea corăbiile călătoare,
Ce-ți poartă sufletul mereu spre miazănoapte.
002.359
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Sandor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Sandor. “Într-un cavou înmiresmat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-sandor/poezie/128793/intr-un-cavou-inmiresmatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.