Poezie
Inexprimabila poezie de dragoste
2 min lectură·
Mediu
În brațele tale mă regăsesc
Tu doar mă liniștești când sufletu-mi tresaltă
Ușor, cu vocea caldă, fascinantă
Mă înconjori cu biocâmp de orhidee
În ochii tăi lumina se-nfioară
De-o cumințenie dublată de voință
Și-o vagă șiretenie de vulpiță
O patimă latentă desfășoară
Tu dăruiești în toate multă viață
Și-un aer inocent te face sexy
O pasiune continuă
Este între noi
Susținută
De mințile noastre lucide
Și de irezistibilele contacte ale sufletelor
Noi ne-am găsit; eu sunt al tău și tu a mea
Și sângele nostru știe că
Așa trebuie
Golurile din adâncimile inimii s-au umplut
Cu visele generate de o magică afecțiune
Totul e magic în jur, copacii sunt roșii,
Stelele sunt de zahăr ars și luna e pe un deal
Cu o intensitate înmiită viața arde în noi
Și mi-e dor în fiecare secundă de tine,
Tu, râu răcoritor al încinsului eu
Te visez cu ochii deschiși, te am în minte
Și plâng când clipe-amare ne despart...
O iluzie a fost viața până te-am văzut
Așternând colinde în aorta singurătății mele
Ești ceea ce-mi lipsea dintotdeauna,
Ești jumătatea mea numărul doi.
Morala:
Știi bine c-am muri fără iubire
Și viața nu ar mai avea vreun sens
Și-atunci, ca să persiști în fericire
Să nu uiți să înveți foarte intens(?!)
002154
0