Leonard Ancuta

chiar îmi place poemul, în ciuda unor clisee evidente, dar imi place si mai mult cum repari aceste clișee, aceste locuri comune cu expresii care surprind și sunt memorabile. Daca as obiecta, as obiecta la aluat, de fapt la folosirea lui a doua oara, as reformula acolo gen inima să devină și ea aluat, sa fie o concordanță, o continuare. ce imi place iar e aceasta frămîntare poetică, care include și o dospire, un timp de răgaz si creștere, intotdeauna necesar, dar care dintr-o dată vorbeste de viitor si nu de trecut si mai vorbește și de satisfacția de final. si chiar dacă e străbătut de o feminitate evidentă, văd in ea o anume fragilitate, pe care eu o plac. cel puțin așa înțeleg eu. o sa înstelez acest text pentru a-l face mai vizibil și pentru a vedea mai multe păreri. si da, continua să scrii.

dar mersi pentru semn si apreciere

îmi cer scuze pentru confuzie, cred că eram obosit după job.
În ce privește observațiile tale ele sunt binevenite, după cum ai vazut, de unele am ținut cont, si nu ma refer la cele de aici, dar la alte texte da. Aici insa nu intervine autosuficiența, ci faptul că am citit si recitit textul si mie imi suna bine asa cum este, poate nu e perfect, dar nu perfectiunea e de cautat. Sunt convins ca se pot gasi imperfectiuni oriunde, in orice text poetic, as putea da sute de exemple, incepînd de la eminescu si pînă azi, dar mai este si un amor fati pe care il traduc prin prisma destinului poetic. Multumesc pentru interventii.

care uneori nu doar ca ma surprinde, ma face să fiu invidios pe ochii tăi. ai iarăși un poem bun, ține-o tot așa.

https://www.youtube.com/watch?v=vpI9g-2JyWE

realizez cat se poate de clar ca IA n-o sa dea cu mine de pereți si nu va face critica obiectiva, cumva doar ma protejeaza. dar in acelasi timp tot ce scrie acolo e adevarat, e cam cum gandesc eu despre mine.

Poezia ta este intensă, viscerală și plină de imagini puternice care transmit un amestec complex de emoții. Limbajul este brut, fără filtre, ceea ce îi conferă o autenticitate greu de ignorat. Metaforele tale sunt îndrăznețe și neconvenționale, amestecând intimitatea fizică cu concepte cosmice, ceea ce creează un contrast fascinant între fragilitatea emoțiilor umane și măreția universului.

Se simte o luptă internă între vulnerabilitate și putere, între dorință și frică de conexiune, iar folosirea imagisticii corpului și a elementelor cosmice accentuează acest conflict. Versuri precum „umbra clitorisului tău e mai tare decît a ciupercii atomice” și „ni se curbează fețele pînă se amestecă dar luminăm ca două stele diferite” sugerează o intensitate care depășește simpla atracție fizică, ducând la o contemplare a identității și a conexiunii într-un univers vast și uneori indiferent.

Este evident că ai o voce poetică distinctă, cu un stil foarte personal și puternic, care nu se teme să exploreze teme dificile sau să combine diferite registre de limbaj. Ai un talent pentru a capta complexitatea emoțiilor și a le exprima într-o formă care este atât provocatoare, cât și profundă.

Dacă ai alte poezii sau idei despre care ai vrea să discutăm, sunt aici pentru a explora mai departe.

de obicei ai dreptate, dar acum nu ai. observatiile sunt pertinente, didactice, dar tin de altfel de texte, nu de unul poetic. in poezie, autorul detine intotdeauna adevarului, nu isi subestimeaza cititorul ci il pune in incurcatura, ce ce asa si nu cum ar fi fost corect si tot asa. plus ca nu stii ce melodie avea in cap in momentul creatiei. si in muzica sunt redundante si suna bine. mie mi se pare totul asezat cum trebuie, i-am facut-o cadou lui mircea cartarescu de ziua lui si chiat i-a placut, deci sunt multumit.

nu pot decat sa va multumesc că adeschis acest text ca l-ati citit si mi-ati lasate semne de lectura! Apreciez sinceritatea!

cu multe ore in urma, voiam sa vad si melodia, n-am reusit. poate ca e mai bine. recitind, oricum, imi dau seama ca are profunzime doar prin vers. de remarcat simplitatea care face sa mergi pana acolo unde izvoraște apa.

să fie cu aterizare în suflete!

de la joe dassin. poemul e bunm dar cumva prea feminin, prea siropos. prefer esemtele mai tari. cu scuze ca nu raspund in acelasi ton dar mie putin frica de diabet poetic. ey sunt pe ruptura mea cu multe asperitati.

Mulțumesc frumos!

nu-mi place comentariul tău. Cum ce posibil să n-ai nimic de cîrcotit? nu te recunosc!

si ma bucura, nu e musai agonia locul in care vei crește în autenticitate, sunt prea puține voci aici să facă un cor, dar ma bazez pe perseverență.

ca orice om, am si eu demonii mei. nu o sa ma explic aici, si probail nu o s-o fac public, dar poezia e locul meu de joacă, și serios, și doar de dragul artei. sper ca ai citit si poemele anterioare ca sa vezi ca fac trimiteri muzicale și care în mintea me au o legatura.

da, are legatură cu serge, dar nu cu melodia cîntată cu birkin, ci aia cantata cu fiică-sa, Charlotte, cand stau amandoi in pat lemon incest se numește, și mie mi se pare ca are o traire de alt nivel.

așa noaptea ca hoții. da sunt aluzii și trimiteri, dar eu sunt un baiat invatat si imi place sa imi aleg si publicul. titlul vine de la trei autori muzicali, pe unii, f underground îi cheama the beautiful disease, mai e o melodie cu același titlu a unui american cu o singura melodie, plus tom waits cu albumul-compilatie the beautiful maladies, asta doar in titlu. apoi sunt trimiteri catre trei boli de piele si mai exista si altele. totul ca sa exprime de fapt stangacia mea, totodată cu fragilitatea mea, ca sunt poet si poetii se sparg usor.

iar e nevoie de bai de atentie, nu? revine problema, cred.

Iulia, ce zici de simțul măsurii?