Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@zburlea-arianaZA
Zburlea Ariana
@zburlea-ariana
Poezie

caut mâini de poet

1 min lectură·
Mediu
caut mâini de poet, din aluat alb și crud
să-mi brodeze destinul ca un blestem
într-un poem
ca insectele ce fac dantele
din mușcături pe frunze
poate
să se lipească de mine degetele lui
să-mi topească inima în trup
și inima să devină aluat
și noi ne-am lipi cu maia sălbatică
ne-am face ghem fâșiile de gluten
amestecate cu melancolia
unei cruci abandonate în munți
poate
aș mai pune apă curată
să se reflecte dumnezeu în ea ca narcis
spărgând sarea din traumă
ca marea ce sculptează o piatră
până devine scoică
să fie moale și umed
până-mi aduce aminte
de perna pe care a plâns
poate
aș mai pune făină, din cenușa pletelor noastre la bătrânețe
că vom obosi de la atâta frământat
să stăm la odihnit
destinația e cuptorul cu lumină
dintr-o lampă primitivă
în care raza crește precum un halou nuclear
o dragoste toropitoare unde timpul e retrograd
poate am crește atât de mult
să fim o nouă planetă
pâinea gigantică
a tuturor mirilor
051.083
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
167
Citire
1 min
Versuri
34
Actualizat

Cum sa citezi

Zburlea Ariana. “caut mâini de poet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14181961/caut-maini-de-poet

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
chiar îmi place poemul, în ciuda unor clisee evidente, dar imi place si mai mult cum repari aceste clișee, aceste locuri comune cu expresii care surprind și sunt memorabile. Daca as obiecta, as obiecta la aluat, de fapt la folosirea lui a doua oara, as reformula acolo gen inima să devină și ea aluat, sa fie o concordanță, o continuare. ce imi place iar e aceasta frămîntare poetică, care include și o dospire, un timp de răgaz si creștere, intotdeauna necesar, dar care dintr-o dată vorbeste de viitor si nu de trecut si mai vorbește și de satisfacția de final. si chiar dacă e străbătut de o feminitate evidentă, văd in ea o anume fragilitate, pe care eu o plac. cel puțin așa înțeleg eu. o sa înstelez acest text pentru a-l face mai vizibil și pentru a vedea mai multe păreri. si da, continua să scrii.
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel✓
"și inima să devină aluat" - să o frământe (s-ar subînțelege că inima topită a devenit și ea aluat)
interesantă broderia din primul vers, prin care se propune transformarea destinului
o dorință pregătitoare devenirii în trup și în ființă sugerată în ceea ce urmează

da, frumos!
0
@zburlea-arianaZAZburlea Ariana✓
o să corectez poemul când am timp. da, am vrut să fie un text moale ca un aluat, dar nu prea siropos, sper că mi-a ieșit per total. mulțumesc din suflet pentru apreciere și steluță :)
0
@zburlea-arianaZAZburlea Ariana✓
mulțumesc frumos pentru apreciere.
0
@cont-sters-2743Șșters✓
Ai și imagini frumoase în acest poem, ai și prețiozități. Tenta suprarealistă este de bun augur, incită, stimulează imaginația. Repetiția aluatului din strofa a doua pare un moment de stângăcie. Ar fi mers altceva, ai fi putut folosi alte cuvinte pentru simetria tematică. Și nu știu de ce nu lași conjunctivul până la capătul ei, tot așa, pentru simetrie, dar vizuală și fonetică. În strofa a treia consider că sculptarea pietrei până ce devine scoică e o metaforă pretențioasă. L-ai persiflat și pe Dumnezeu, un truc la care apelează mulți pentru a șoca. Mă rog, alegerea ta. Ultimele două strofe le găsesc mult mai interesante, iar metafora pâinii gigantice, care este un palimpsest biblic, cu referire la trupul domnului, dă iubirii voastre, creșterii și uniunii voastre, un grad de sfințenie. Felicitări și succes!
0