Poezie

e frumos să fii sculptor

1 min lectură·5 august 2024

Mediu

cînd oamenii sunt de apă de aer sau de foc

e frumos să fii sculptor cînd oamenii nu mor și te pot vedea în sfîrșit gol,

spălat cu furtunul, rupt de toate umbrele și insectele,

erodat de întuneric și ajuns în flori de mai

mai timpurii decît cele care se potrivesc de adevărat, o brîndușă de toamnă

florile de portocal sau cactus

dar viața de sculptor e viața

sîngelui care fuge din trup să curgă drumul care nu există

nu mai e ca michelangelo care dă la o parte tot ce nu e necesar

dintr-o piatră, acum inventezi piatra și dai la o parte tot

ce nu mai e necesar în tine, în ceilalti, acum și frunzele îngălbenite înverzesc

și în vidul de viață vin grămezi să-și sculpteze moartea

să-și creeze o existență, orice gol trebuie umplut

pînă și timpul are timpii lui morți în zilele fără noi

că și mîngîierile sunt o sculptură neterminată

e frumos să fii un sculptor pentru orbi fără brațe

în care doar iubirea poate atinge.

02881

Leonard Ancuta. “e frumos să fii sculptor .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14181881/e-frumos-sa-fii-sculptor

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

chiar foarte frumos. nu aș schimba o literă de la locul ei. se potrivesc perfect în angrenajul poetic.

nu-mi place comentariul tău. Cum ce posibil să n-ai nimic de cîrcotit? nu te recunosc!