Poezie
indehiscent
2 min lectură·
Mediu
sunt ca nuca, lumea trebuie să mă spargă,
sunt ca semințele de cînepă, lumea trebuie să se spargă să afle ce
am eu în interior,
dar am pielea atît de subțire că prin ea poți respira direct din plămînii mei
și inima mea poate face respirație gură la gură inimii tale.
sunt transparent ca o anghilă care n-a ajuns la maturitate
și poate culoarea mea ești tu.
sunt transparent ca o lentilă de telescop
îți măresc universul și îl aduc atît de aproape în preajma ta încît poți vedea
că în porii pielii mele țin cîte o ramă pentru o fotografie cu tine
și dacă mai pui puțin zoom
vezi că a trecut dumitru gorzo prin mine și mi-a adus o pălincă magică
de a scris pe adn-ul meu iubirea. vin în 5 minute.
nu ai de ce să-ți faci griji,
prin ochii tăi văd tot ce-au simțit pictorii și poeții
și universul e perfect prin creația lui, că și tu ești sămînța lui, și a mea
nici nu contează că lumea vrea să mă spargă dar eu nu mă sparg decît în ochii tăi
de fapt mă topesc asemenea ciocolatei pe buzele tale
sau, să fiu mai clar,
dintre toate formele existente de dragoste eu am ales-o pe aceea
în care te sperii mereu de forma ta
și eu știu, ca un olar, să te țin în formă
lumina ta dansează pe fața mea și eu îți creez doar umbra
sunt un anahoret, un eremit, îți dau forma lui dumnezeu
și am iubire de indehiscent, te am în mine
nimeni, pururea, nu-mi poate sparge dragostea.
061.042
0
Evident, doar păreri. Autorul întotdeauna decide.