Leonard Ancuta

madalina, daca tecstul curgea cat de cat, finalul e varya. eu ma suiam pe cladire cred ca+i dadeam foc sau ma pisam pe ea, sau nu stiu, altceva care sa para si mai haotic decat ce se petrece inauntru. apoi comparatia din cersul doi desi pare inspirata e nelegata logic, apoi faya cu reactorul nuclear e misto, insa ratezi ce urmeaya dupa, puteai fi mai creativ mai ales ca vanat si putrezit e deja banal.
remarc insa ca sunt disponibilitati, si de aceea te rog sa depui un efort nitel mai mare. cu putina munca se rezolva, ca inspiratie pare sa ai. yic sa incerci mai multe variante in orb, pana ajungi la una finala. apoi, am mai citit si alte poeme ale tale. mai intai, ma deranjeaza punctele de suspensie dupa titlu, de parca poemul tau nu ar urma acelui titlu, asta inseamna lipsa de asumare... hm, elimin-o.

vad insa o evoluti, celelalte erau mai plade si mai placide asta are cateva iesiri in din comun, de fapt reactorul ala merita mai bine exploatat.

nu mi se pare nici subtil, nici filosofic... un fapt banal de viata spus in multe cuvinte, din care daca ar fi lipsit jumatate si daca s-ar fi pastrat o coerenta minima fara sarituri peste calul poeziei ar fi iesit ceva bun. cam ca o cafea dimineata.

tecstul este bun. parerea mea e sa-l rescri in limbaj normal, stiu ca farmecul vine din aceasta poceal simpatica a limbii pe care o au strainii, insa aceasta poceala nu este coerenta, sunt argouri diferite, de maghiar, de arab, de turc, si mai sunt si altele. cred ca scris in limba romana curenta va atrage dupa sine alte critici, zic eu, favorabile...

de mult imi doream sa pot accesa noi forme de expresie. acum am reusit si va multumesc mult pentru efortulpe care l-ati depus sa reconstruiti dezmembrarea mea...

Ela, Ioana, Mihai, Laurentiu, Mahmoud, Felix, Dana, Caterina, Claudia, Andreea,

love is all around

mult tecstul. ironic, usor trist, cu accent autobiografic, si in acelasi timp visator. stiu starea. dar lehamitea asta nu mi se pare suficient de convingatoare fiindca accede catre o parecare lipsa de vointa. mie imi vine sa urlu, nu sa taraganez asa niste ganduri... lipsa asta de actiune, blazarea e placuta, dar dulce, prefer lucrurile al caror parfum e tare ca gerul intr/o zi de iarna cu soare cu dinti..

personal imi place genul acesta de poeme, simple, dar nu banale. evocarile au intrinsale o frumusete pe care de obicei autorul o percepe altfgel decat in expose-uri, aici lasand la indemana cititorului indici ca sa-i intelegem amaraciunea...

multam de trecere, ma bucur ca ti-a placut. te astept cu drag in pagina mea.

un tecst care mie personal mi se pare bun. perfectibil.
nu evidentiez nimic
critic

ma enerveaza semnele alea ciudat, inteleg ca autorul nu vrea sa para conventional, ca vrea o metamorfozare vrea o iesire dincolo de tipare dar totusi

apoi e inconsistent in ce priveste sexul, in sensul ca e barbat apoi femeie apoi iar barbat

\"sunt ascuns în buzunarul tău.
POMPEZ.

Sunt ascunsă în buzunarul tău.
ROTOPERCUTEZ. \"

insa pe ansamblu e bine. promite. place.

un poem mai cursiv, mai degajat, plin de imagini bine construite. sanii, inzapeziti, intunericul care vopseste oamenii, fumul care apropie sunt exemple de poeyie pura.
nu mi-a placut pulverulente, parca e un ghimpe in calcai.
in rest, bun.

ma bucur. ai dreptate, pare o radiografie...
ma bucur pt trecere. te mai astept.

Camelia, ma bucur pentru instelare, ma bucur ca ti-a placut.

Sebi Brei, ok :)

pe care o creez difera putin de ceea ce propun mai jos. insa se completeaza perfect, parerea mea.

http://youtube.com/watch?v=cEWi9N9ArdA

adriana, sunt convins ca tu simti mai aproape de mine unele lucruri, multumesc de trecere.

dragostea e un comunism stiintific, din perspectiva dictonului nu fiecaruia dupa posibilitati ci fiecaruia dupa nevoi. de aceea esta si va ramane o utopie irealizabila deosebirea e ca este aducatoare de nostalgii frumoase

adaug si eu o stea aici ca semn de incurajare sustinere si respect pentru autori si pentru efortul lor. la cat mai multi cititori!

cu timpul insa ca sa nu uit prima senzatie cand citesc acest poem e ca intotdeauna simtim ceva un fel de fluture in gura cand strada derapeaza nitel incercand sa nu deranjeze cainii jigoditi si nebunii indesati in gandurile lor... si atunci iti vine sa-ti dai paltonu de mila...

de ce sa nu recunosc, m-am regasit nitel in expose-ul tau. si eu aveam posterul, si revistele si eu simteam palma tremurand pe tzatzucile alea nedezvoltate... e un remember bun. remarc o mai mare dezinvoltura la tine. ok...

recenzia ta mi-a adus aminte de Antimatter, si odata cu asta am revazut Freak show... asta s-a tradus prin conceperea ultimului meu tecst, pt care si tu esti cumva responsabil....

pentru faza cu vrabiile te-as lua la o bere. o plimbare pe trotuare, o lumina placida de toamna. totul in mintea ta, tocita de cotidian.

o singura problema- contemplezi. nu e mai bine contempli?

Dacă te-aș întreba ce glezne îți plac
mi-ai răspunde că nu-ți pasă,
dar când le vei zări
pe ale mele
vei tresări

fără să privești goliciunea mea
doar ca o ispită, mi-aș șopti
că îți plac sâmburii caiselor pârguite
când zăpada se înmoaie

prietenele tale bune sunt madam a la droite et madam a la gouche :)