Poezie
loftul
2 min lectură·
Mediu
aici
în acest spațiu prăfuit dintre mine și marginea de nord a lumii,
mi-am închis venele, frica de baubau, praștia cu lunetă
-pe care am căutat-o bezmetic luni întregi cam pe la doișpe ani-
pielea de găină, sticla veche de lapte cu dunga albă murdară
sfidând parcă mesajul inscripționat până la obsesie
„ a se clăti după golire”,
posterul cu alice cooper & primele reviste pornografice,
lama de ras swordfish ruginită și multe piuneze împlântate
/implantate în pereți ca niște paraziți mimetici pe un glob de oglinzi
pubela, asemeni cerșetorului care-și caută în gunoaie fericirea masticabilă,
primește in burta ei cu o indiferență patologică sacul menajer
în care mi-am aruncat întreaga copilărie fabuloasă
lucrurile acelea importante cândva
s-au transformat brusc într-un melanj de uitare & înăbușeală grețoasă
acum
loftul a devenit un vid lavabil zugrăvit în alb
punct terminus al oricărei întoarceri în trecut
regret că n-am păstrat ceva care să-mi amintească de mine adolescent
măcar o revistă porno din acelea ungurești
să-mi imaginez iar că peste gagicile anilor ’80
-cu țâțe provocatoare & pizduțele lor rase -
timpul a încremenit precum un gândac înrămat în insectar
azi
locul acesta e ca o văgăună fantomatică
mă ascund deseori aici să nu dau ochii cu eul adult
inițiat în relele & ranchiunele & futaiurile vieții
lipit de un perete ascult voci familiare
mama care mă strigă să vin la culcare \"că e târziuuu
și mâine dimineață ai teză la românăăăăă\"
cartoful copt cu urale
în focul ridicat ca o frondă împotriva luării curentului
chicotelile fetelor cînd le prindeam de țâțucile lor nedezvoltate
bancuri subversive & porcoase cu un bulă șugubăț...
simt cum camera se comprimă treptat
nu mai am loc decât ghemuit într-o parte apoi înghesuit, presat, turtit,
pereții mă înghit, mă asimilează ca pe o vopsea în ulei,
pe sfert pe jumătate pe de-a-ntregul...
parcă mă transform într-o pictură murală cu lumini și umbre
curios
mă privesc de undeva din centrul camerei fumurii
eu în perete copil
făcând șmecherește cu ochiul adultului
în mână țin pământul și-l învârt în sens invers
nu fugi suflete din încăpere asta
până nu ajung din urmă
vârsta inocenței
063396
0
LA
