Leonard Ancuta

multumesc frumos de trecere. autoportretul asta, ca orice tablou, este si descriptiv - evident - dar cu atat mai introspectiv. intotdeauna elementele care il compun se afla dedesupt, la suprafata e doar culoarea. multumesc de citire.

artele sunt legate imuabil intre ele. nici nu cred in arta de sine statatoare, intotdeauna invata sau se completeaza una pe alta chiar si atunci cand se delimiteaza limitele sunt de alte ordine, nu la cel ideatic sau ca viziune. multumesc, bucuros ca aam transmis ceva acolo!

acel fut de acolo mi se pare in plus. fiindcă nu-i vad nicio intrebuintare estetica, ci doar un element de soc. adica citind poezia fara el, nu pierde nimic.

excelent compus. cu doza de nicotina tratata cu iarba ca sa iti intinzi zimbetul pana te spanzuri cu el. clasic in parti cu accente dadaiste, cu fente a la vian. grotesc si crud, proaspat. de mult nu am mai citit ceva atat de cursiv, fara niciun cartof care sa zboare din pireul primarului.

stefan, multumesc de atentionari. orice tecst e perfectibil, pana si acesta. am mai modificat pe ici colo.

victor, incantat ca apreciezi limpezimea. si ma bucur ca ai intuit miza textului. cu toate ca nu-i chiar asa greu.

ioana, intotdeauna ragazul tau sub tecstele mele e o delectare. multumesc pentru aprecieri.

alina, desi scurt, pare ca destul de complet. se simte biografismul, zici...
merci de com.

destul de subtire. adica personajul insuficient conturat, iar universul lui e suficient de ambiguu si necredibil. o rana, un cutit in pat el vrea sa ia o salvare dar pana la urma se drogheaza. spui ca altadata era bun dar de fapt se confunda acest altadata cu tripul. nu, pt mine nu e deloc un tecst convingatol, dlaga andleia.

in ce priveste ultima strofa, m-am gandit sa o las deocamdata. in ce priveste celelalte observatii, o sa dau curs imediat, ai dreptate.

doar cu marmura adaug ceva, si aici zic ca marmura, in special cea de culoare inchisa e lucioasa si te poti reflecta in ea. si in generar marmura aduce o anume simbolistica.

1. stilul in care e scris tecstul e atat de tern si de invechit incat imi aduce aminte de romanele lui Paul Feval, doar ca pana si nenea acela nu literaturiza excesiv, era mai frust in exprimare si avea vana. aci nu se simte decat sirop.
2. povestea e de o banalitate cumplita. e ceva care noua nu ne comunica nimic si in plus, datorita stilului prafuit si dulceag nu e buna nici pt magazine erotice.
3. orice tecst isi rezerva dreptul la credibilitate, prin autenticitate. eu nu cred o iota din povestea asta, fiindca nu are darul de a fi autentica, desi autorul ar putea sa imi spuna ca s-a intimplat intocmai. autenticitatea o creezi prin elementele care raporteaza personajele intre, prin modul lor de individualizare. aici doar un singur personaj merge, nemtoaica. dar ce e mai grav e ca insusi autorul nu e credibil, nu-si individualizeaza personajul. mai intai face pe sensibilul si apoi pe durul. contradictiile nasc autenticitate, dar fiecare contradictie are doua elemente care trebuie sa para ca decurg unul din celalalt. aci nu e asa.

cam asta am avut de spus, si scuze ca nu ti-am laudat tecstul.

titlul si inceputul sunt in sine um poem. nu ma simt comod cu finalul insa.

asta asa ca pt distractie: daca ai fost vreodata la cules lacramioare ai fi stiut ca nu sunt in camp, ci in padure.

Nu l-am cunoscut pe dumnealui, dar ii cunosc scrierile.

Si vin si spun acum chiar cuvintele sale:

de trei ori mi-a cântat norocul dar niciodată pe înțelesul altora
și astfel tot ce au pierdut ei au pierdut prin mine
tragic să fiu martorul celor care cred în iluzia că strigându-mă
s-ar putea măcar să le spun ce anume trebuia să se petreacă
și tragic să duc în necunoscut nu atât un cântec irecuperabil
cât imensa povară a tăcerii care l-a izgonit


Odihneasca-se in pace!

prima strofa e neoriginala. dar mi-a placut. in rest doar aerul pur din final mai spune ceva.

volumul costa 46 de lei. adica 450.000.
cam mult.
vol lui corbu, 330.ooo.

adica daca cumperi cartarescu la 260, te-ai scos.

adica ce?

cat costa poezia?
cat costa inefabilul?

daca as vinde doua versuri, poet consacrat, englez, cat ati oferi?

bukowski merita atentia, nu si banii. nici el nu ar da macar un dolar pe voi, si cine stie, stie ce spun.

gena, nu e suficient. eu mi-am dat seama inca dinb titlu ca-i vorba de vis. si ce mi-as fi dorit e sa te simt acolo atat de speriata inbcat sa ies din realitate si sa-ti intind mana. dar nu am putut.

scrii foarte mult, la gramada, ca si cum ai cauta ceva, ca si cum te-ai astepta sa gesesti ceva. tempereaza, respira, lasa mana sa se odihneasca. nu faci decat sa cazi, in loc sa urci.

culmea e ca nu suntem aci nici sa discutam comentarii, nici sa facem parada bauturilor. asa ca

1. mi-a placut cum ai spus citez \"vrei sa fii original. dar nu ai ales stilul potrivit. si-apoi, desi nu vreau sa te contrazic, mai ales ca esti un tip atat de-al dracu\', citit si toate cele, pot sa-ti spun ca, de fapt, e foarte usor ce scrii tu acolo. doar ca adaugi niste chestii, de efect sa zicem, care, de cele mai multe ori, ma repet, sunt banale. \"

cred ca ai dreptate.
nu as putea sa conving pe nimeni ca asta e electricitate daca nu stie ce e electricitatea, desi a auzit de ea. asa ca plec capul, imi beau sticla si spun ca iti multumesc. pana una alta esti unul dintre putinii comentatori de proza, chiar sunt curios ce gusturi ai.

tocmai am consumat unul ca tine, dar in stare lichida si asta imi dreptul sa spun ca, dupa ce am consultat astrele, infiltratia lu jupuitor in saturna imi spune ca ori n-ai citit tecstu ori n-ai inteles. mi-as pierde stima fata de mine daca as scrie pt fhm, cu imi spunea cineva, fiindca aia nici nu merita dar nici nu inteleg. substratul din povestire chiar ca e mai pervers decat orice muie de pe lumea asta, de aci si titlul. citeste nitel heidegger, john fowles, nietzsche, hesse, cortazar si k. dick. cam aici e substratul. aa, nu am spus de cunt, pardon kant, si hume, cu biliardul, nici de leibniz..... omg dar cine ma cred!

hai ca am baut cam mult si devin sincer, io zic sa citesti cu atentie ca nu e asa usor ce scriu eu.

\"Mihaylo Traista este privighetoarea poznașă a Maramureșului, iar râsul și trilul său sunt două emisfere artistice între care migrează cocorii pentru a se reîntoarce la cuiburile natale\"

eu sunt un corb care se intreaba de ce nu are umbra mai lunga, chiar asa de ce nu o are mai lunga!

cum e posibil sa scrii asa ceva. nu, nu e intrebare, e doar o iluminare neagra.

chiar si SF, orice scriere trebuie sa para credibila, sau daca nu, atat de incredibila incat sa nu i se poata adjusta ceva. am scris intentionat asa.

deci, ca sa incep cu stangul, mataluta faci greseli de compozitie. nu vb aci de coerenta ci de alegerea elementelor. plus ca totul e naiv, nu, nu o spune p-aia cu varsta, am avut si eu varsta ta.

deci: iti pierzi cititorul din prima faza cu o chestie banala. iti ingeta singele in vene. nici macar bram stoker acu 120 de ani nu se exprima asa. si alta chestie. tanti aia care a scris Twilight, desi nu stie sa scrie f bine, stie insa sa scrie. creeaza tot ce trebuie, intriga, dezvoltare, punct culminant deznodamant. se descurca. as zice ca ar mai fi cazul de o mie de lecturi. no offence.

salut o noua carte. nu de alta dar poate e un prilej bun pentru unii sa renunte la niste obiceiuri. cine naiba stie, poate chiar matraguna îi pune cu dureri de burta(sper de ras) pe carte. o victorie a nostra as spune, impotriva lor. felicitari.