poveste din Senegal

Prințul Vasile s-a născut într-o zi de primăvară. Vă pot spune asta cu o oarecare certitudine pentru că afară era destul de cald și lumea începuse să iasă la terase. Domnul și doamna Prințul mâncau o prăjitură la cofetăria de peste drum, lucru confirmat și de farfurioara pe care aceasta era așezată. Ceva mai încolo, profesoara de franceză purta o fustă foarte verde și foarte transparentă, prin care se puteau vedea doi pescari senegalezi, probabil soț și soție. Barca acestora avea însă mai multe culori, singura diferență fiind aceea că nu știa să joace bridge. Așa încât se poate imagina destul de ușor surpriza pe care cei doi soți Prințul au avut-o în clipa în care, întorcându-se acasă, în locul televizorului cu telecomandă, au găsit o plantație de căpșuni pe care alerga Vasile. Unii spun că, de fapt, stătea pe o piatră și vorbea singur, ceea ce ar fi putut explica atmosfera de ușoară melancolie descrisă anterior. În cinstea acestui eveniment, primarul a gătit piure de cartofi, singurul fel de mâncare la care se pricepea și care se asorta cu cămașa de bumbac pe care urma să și-o cumpere. Un grup de muncitori a fost desemnat să verifice ortografia textului de felicitare, prilej cu care s-a decis înlocuirea țevilor de aluminiu cu arbori de baobab, mult mai rezistenți la factorii de stress. În scurt timp, într-unul dintre aceștia a fost amenajat un fel de amvon din care doi avocați specialiști în astrologie și telekinezie povesteau că e mai bine să ți se fure portofelul din buzunar decât să îți cadă o cărmidă în cap. În restul zilelor, acesta era folosit pe post de balcon, de unde cei doritori puteau să privească în gol sau unde, pur și simplu, să-și pună rufele la uscat. De acolo, odată Vasile a încercat să prindă un nor în plasa de pește, dar din greșeală a atins sânii unei meduze invizibile care a stat toată ziua bosumflată și nu a mai scos nici un cuvânt. Pentru că nu știa să patineze, doamna Prințul s-a scufundat într-o ceașcă de cafea de unde nu s-a mai întors niciodată. În amintirea acesteia, a fost înființată o asociație filantropică a cărei activitate a rămas nespecificată până în zilele noastre, atâtea câte ne-or mai fi date să ducem.