remus eduard stefan

Azi m-a durut capul îngrozitor. Cred că din cauza căldurii sau din cauză că vocea ta îmi suna strident în cap, deși trecuse o săptămână de când nu ne mai vorbiserăm, iar medicii mă asiguraseră că

Tata s-a trezit în zorii zilei de 9 aprilie și de atunci își face exercițiile de încălzire. El îmi promite că peste cinci minute vom lua împreună micul dejun, dar mă tem că nu voi ajunge la timp

Lumea umblă friguroasă pe străzi. Asta se întâmplă pentru că ei sunt prea săraci pentru a-și cumpăra haine. Chiar la colțul străzii aceleia, o femeie a intrat în șoc hipotermic și a murit. Cu

A plouat două ore, optsprezece minute și patruzecișitrei de secunde. Și încă mai plouă. A plouat și ieri. Tot așa. Pe străzile din centrul orașului nu era nimeni de văzut, dar oamenii tot

Tocmai terminasem de mâncat, când mi-am dat seama că uitasem să cumpăr pâine. În ceașca de cafea pusesem, ca de obicei, două cuburi de zahăr, doar că de data asta asta foloseam, la recomandarea

La orele serii, ne-am întâlnit cu toții în centrul orașului, întrebându-ne unul pe celălalt de ce am venit. Cum nici unul dintre noi nu știa ce se cuvine a răspunde într-o astfel de

Am ieșit să mă plimb. Autobuzele alergau după oameni și copacii fredonau ceva din Pink Floyd în penele păsărilor. Peste gard, la UM 592, două sarmale de post: una flutura drapelul, cealaltă

Azi am făcut o plimbare cu trenul. M-am urcat în stația „Soldatul necunoscut Vasile Ionescu, cel care a murit ca prostul pentru că nu a fost atent când traversa strada în ziua în care se întorcea

păsările calde au plecat spre țările călătoare sute și mii de copii le poartă în brațe într-un exod imaginar spre țările călătoare câmpii arse de soare curg peste râuri

Să-l lăsăm, preț de câteva clipe, pe Dumnezeu în plata lui, și să ne întoarcem la treburile noastre de fiecare zi. Experiența de la cimitir a avut darul să ne pună serios pe gânduri.

În fața Primăriei, se află două case. Într-una din ele, locuiește un om, în cealaltă o pendulă. În urmă cu mult timp, omul a rămas văduv și de artunci nu s-a mai însurat niciodată, semn că își

când bărbatul privește luna ochii femeii africane se înrourează când bărbatul aleargă dimineața călare pe o zebră inima femeii africane tresaltă de bucurie cu băgare de seamă să

Și Dumnezeu a ajuns cu consoarta la noi în trib. Bucuria cu care l-am întâmpinat e lesne de înțeles! Desigur, tot Youssef, cu calul lui, Totem, a fost cel care i-a adus de la gară.

Ne aflăm la un an după ce v-am povestit despre cum l-am vizitat eu pe Dumnezeu în azilul din Kinshasa. Vă spuneam atunci despre infirmiera cea drăguță, dar și despre asistenta cea cu tava ei

Azi am fost în Kinshasa, unde l-am vizitat pe Dumnezeu, cu care eu am avut întotdeauna relații bune. Dată fiind diferența de vârstă dintre noi, nu pot spune că suntem chiar prieteni, ci că mai

Un om avea un câine pe care îl chema Coucou le Petit. Acesta avea, în loc de picioare, patru umbrele, astfel că el, împreună cu soția și cei doi copii ai lor se puteau plimba liniștiți chiar și

Jean-Luc avea o mustață pe care o purta tot timpul în portofel. Nu făcea un pas fără mustața lui și pe unde se ducea, pe acolo se lăuda cu ea. Ce-i drept, avea și cu ce să se laude! Atât de

M-am urcat în același autobuz în care mă urc în fiecare dimineață. Șoferul Guillaume se aruncă pe fereastră și, ca de fiecare dată, muri pe loc. Aceeași criminaliști, aceeași trecători curioși,

Pe un scaun gol stă un om care citește o carte. În carte este vorba despre un cangur care avea obiceiul să fumeze sub duș. În primul capitol, cangurul avea niște mustăți atât de mari, încât

A fost odată un farmacist. Cel mai bine, farmacistul se pricepea să prepare leacuri pentru orice boală. Dacă te durea capul, farmacistul îți pregătea niște picături. Dacă te durea un dinte,

Când m-am trezit, era încă noapte. Soarele strălucea puternic și de bună seamă că lumina lui ar fi pătruns în cameră, dacă nu ar fi fost întuneric. M-am dat jos din pat și am adormit la loc.

În România, iernile au efecte neașteptate. De exemplu, ieri. Mai multe persoane demne de încredere, ne-au povestit că au văzut cu proprii lor ochi și mai multe tramvaie care au deviat

Cățelul meu de porțelan are un ochi de zmeură și poartă ochelari de hârtie creponată. Pe sânul drept al Corinei a crescut un portocal. Acolo stă el pitit și observă cu multă atenție la cele