Leonard Ancuta

multumesc mult pentru aprecierea ta, si pentru critici. o sa revad poemul peste o vreme, deocamdata schimb doar titlul.

nu stiu de ce nu iti place imaginea aceea, eu o vad in legatura cu stelele, un fel de comparatie muta. in rest ma bucur ca ai patruns in atmosfera. te astept sa revii.

pentru ca asta aveam in intentie.

o realizare buna, un prilej atat de relatare, de trimiteri in zone cu intrebari, dar si un farmec al zicerii. ideea e buna si apreciez felulo in care a fost construita, chiar cu putin suspans, iar finalul nu-i deloc rau. aduce cu o cugetare pusa pe banda cu ajutorul aparatului de filmat, si are profunzimea unei idei obsedante care se desprinde dintr-un sumum de intrebari si in plus contine si doza aceea de sarcasm si autopersiflare care da gust unei scrieri. un text care merita sa fie citit de mai multa lume.

PS: as obiecta la

actrița iese din ecran și se așază lîngă mine
vine lîngă mine se uită în ochii mei - unde vine langa mine e redundant.

da, victor are dreptate. sangerarea tacerilor in cuvinte e dulce si cliseica, s-a tot spus in toate formele.

spuneam mai devreme cu un com ca e greu sa te desprinzi de clisee, dar si mai greu sa le rescrii in alte semantici. cam acelasi lucru ti-l spun si tie, fiindca de asta sufera textul tau - dar si de ceva poticneli la nivel de exprimare, un exemplu ar fi aici - se îngrămădeau ca la coada de la pâine fierbinte - unde pe langa ca se putea scrie mai simplu, cred ca e si o formulare care intra in desuetudine - coada la pane fierbinte n-am mai vazut de multi ani, cel putin 12-13.

in opinia mea, poate putin cam retoric si putin cam desuet. ramane insa calitatea zicerii si aceasta luciditate pastrata in fata sfarsitului. care e autentica, asa cum o simt eu.

Adica, si imi cer scuze, cred ca intervin si zic asta, dar lucrurile pe care cineva le interzice, ma refer aici la stat, in ideea ca face un bine cetatenilor imi suna a abuz de la o posta - de parca tara ar fi un sanatoriu si populatia o gloata de handicapati pe care statul se chinuie sa-i vindece... nu, nu e chiar asa - alcoolul, cafeaua si tigarile dau dependenta si nu le interzice nimeni si fac atatea si atatea victime. de marijuana n-am auzit sa faca victime, n-am auzit sa dea dependenta iar efectele medicinale sunt binecunoscute.

ca unele chestii de tipul heroinei sau LSD-ului sunt nocive si sunt interzise pt ca unii isi fac rau singuri, mai inteleg. insa acolo unde nu-i vorba de probleme de genul asta nu vad de ce sa existe prohibitii. cunoscut este ca a interzice un lucru il face si mai de dorit, il transforma in scop, asa ca judecand din acest punct de vedere, anumite interdictii nu fac decat sa genereze cazuri. pedepsirea violului nu a eliminat violul, interzicerea alcolului l-a transformat in afacere de contrabanda, la fel ca si in cazul drogurilor usoare. pe de alta parte, tigarile, cafeaua, alti stimulenti gen afrodisiace sau energizante, vitamine etc au devenit afaceri, unele chiar de stat, in ciuda efectelor nocive.

libertatea incepe cu libertatea de a alege, ceea ce inseamna ca a nu fi dogmatic presupune intotdeauna sa poti alege ce sa faci cu viata ta, fara a fi nevoie sa fi pasibil de o pedeapsa - vb aici de conceptul liberal al lui john stuart mill, potrivit caruia libertatea inseamna sa faci ce vrei atat timp cit nu afectezi libertatea celorlalti, si care arata de fapt cata minciuna exista in conceptul de stat de drept pe care il promoveaza atatea si atatea state. exista si exceptii (elvetia, germania, spania, italia, belgia si mai sunt) unde cannabisul, marijuana, gangea, hasis sunt droguri tolerate - am fumat de fata cu politia la geneva, pentru ca scopul politiei este de a limita accesul la drogurile tari si de a incuraja tinerii sa nu cumpere cocaina sau extasy sau heroina ci sa se multumeasca cu cele enumerate mai sus.

mda, ma bucur ca scriitori de renume au luat o pozitie favorabila libertatilor care inca ne sunt ingradite de un organism care ne crede prosti, imbecili, debili care nu stiu ce sa faca cu viata lor. o stea pentru ca ideea merita promovata.

ca expresia pavilion cu isusi am folosit-o si eu intr-un text, unul care nici nu a stat prea mult pe site, pt ca l-am retras, introdus fiind intr-un volum.

la mine era cam asa - amintirile își răspîndesc otrava de fiecare dată cînd îmbraci un drum o carte un prieten
la fiecare bere. Cel mai bine e în înghesuiala din autobuz atunci cînd frînele
te izbesc de oameni și realizezi că toți împrejurul tău sînt străini
că ești singur ca o boală într-un pavilion cu isuși - degeaba îți ceri scuze. Ești pierdut

dar asta aduce o anume liniște, ca atunci cînd primești niște bani. Viața te-a plătit înainte
ca pe-o curvă să stai așa cum vrea și degeaba
degeaba încerci să te răzvrătești. Oricine îți poate spune pentru cine bat clopotele
și tu trebuie să înghiți. Pentru că viața seamănă cu un muzeu de artă

în care intri și toate tablourile sînt așezate cu fața la perete. Te întrebi ce fel de pedeapsă
e asta și răspunsul te va chinui pînă la sfîrșit. Cînd nu te mai interesează pentru cine
bat clopotele și nici cum o mai duce Domnule Motan.
(fragment).

stiu foarte clar ca nu de la mine te-ai inspirat, cred ca sursa e insa in alta parte - cumva se poate ca si eu sa fi luat de acolo - eu nu mai tin minte insa ce si cum. (poate de la pavilionul cancerosilor, dar nu sunt deloc sigur).

in orice caz, voiam sa spun ca am mai vazut astfel de coincidente si astea arata ca undeva mintea poetica are o unica sursa de inspiratie - chiar poezia insasi. ai scris un text bun, bravos!

desi ideea ma duce la glumitze mai vechi, gen urzica - adica prizonier in sticla nu mi se pare ceva nou, in rest totul este minutios si f expresiv redat. pana la urma m-am lasat cucerit - de ce sa nu ne intoarcem sa reluam ideile, sa le refacem sa le redam altfel? asa parca m-am mai linistit si pot spune impacat ca am citit un text bun.

ma bucur foarte mult pentru surpriza asta a ta, sper sa pot sa imi procur un volum la prima piscotareala impreuna. pana atunci felicitari si sper sa iti gasesti cati mai multi prieteni printre cititori.

imaginile sunt bune, dar finalul concluziv e un pic putin prea explicit. as fi preferat sa nu pui in relatie ultimele doua versuri ci sa le lasi libere, de sine statatoare, astfel incat cititorul sa le lege asa cum vrea el.

un text limpede si cu mult curaj. si culmea ca partea finala e cea mai reusita, pentru ca acolo se simte emotie din plin. ai reusit sa transmiti ceva cu o imagine puternica de exceptie, care chiar ti-a iesit, are multa putere de sugestie. ai un verb destul de potent, in ciuda unor scapari destul de puternice in primele 3 strofe. dar si asa, as zice ca e timpul sa te faci remarcat. persevereaza!

se termina la versul de unde să știu eu că soarele îți făcea rău că puteai muri oricând din cauza asta. finalul e ratat complet, si sugestia cu vampirul sau licorna, ce-o fi ea, e destul de ieftina si cam cazuta din romanele cu juni vampiri gen Amurg.

hose, e pacat sa strici cea mai frumoasa metafora
din poem

picăturile de ploaie care începu
să cadă de sus

acel incepu e din alt film, din alt timp, poate începură suna cum trebuie. in rest pot spune ca da, un text care emana multa emotie si aduce cu sine si o stare, asa-i cand ploua parca-ti vine sa bei.

atat autorului volumului (bine ca macar asa reusesc sa aflu ca Liviu are un nou volum) cat si realizatorului recenziei, care a fost foarte atent cu materialul scris si a reusit sa ma poarte inapoi in timp (cumva, poeziile cu waldo le mai stiu, daca nu toate, macar cateva, de pe aici), de asemenea am recunoscut si alte cateva din celelalte cicluri. ce sa zic mai mult, bafta autorului la vanzari si sa speram ca dl Pasa ne mai aduce astfel de surprize.

Alaturi de cele comunicate deja, invitati surpriza! Nu vreau sa va dau prea multe detalii, dar e vorba de o autoare care mai nou umbla insotită de patru bărbați plus Aurelius.

va multumesc dragilor, voi ati fost de multe ori alaturi de mine, sper ca acum, cand imi voi raspandi bucuria sa fiti si voi acolo.

citesc acest text, sau aceste doua texte si imi dau seama ca merita o atentie deosebita. mai intai pentru idei - da, in fiecare dintre ele am gasit ceva pe placul meu, apoi pentru felul in care textele se opun, pentru viata traita prin scris si cea traita prin simtire, cred ca se cuvine a lasa o apreciere.
apropo de legatura facuta cu coliva, e haioasa, dar parca usor cam facila asemanarea cu tortul. se putea cred gasi altceva. de remarcat insa atat continuarea scrisului, cat si schimbarea vocii, ca stalpi care sustin acest edificiu si aduc emotie.

nu e rau, are sugestie, dar are și cateva cam intortocheate, gen soare cam era sau chiar inceputul, tu yici ca plecat de la flama neagra, eu vad undeva inainte de ea, fiindca asa e logic, deci pe undeva se cre o modificare.
se lasa pe spate din cot, facea spatii largi si asa cu mainile... ce nevoie ar mai fi de acel si asa_ merge foarte bine si fara el. ne+a dat pana si-a rupt carja pe noi - iarasi acest pe noi nu aduce niciun plus, atat semantic sau de alta natura, deci tot in plus. ma rog, ca intreg, am zis, are sugestie, dar ar merge putin curatata.