Lavinia Micula

lumânari de o sută de ani se nasc la căpătâiul nostru, ceara se agață de noi ca o felină și cântă, de parcă ar fi o romanță desprinsă de pe vremea când sufletele noastre făceau

plecarea ta se-aude în mine ca ropotul calului ce-și duce în spinare noaptea când plouă caleașca

Am învățat să număr în gând fără să pun la socoteală restul atunci când voi înceta să fiu clepsidra care îți măsoară trecerea

Am aflat de la știri c-au ars între noi toate cuvintele de dragoste. Oare cenușa asta va pune adăpost vreodată durerii care suntem?

Mi-e dor Spuneai să nu îmi fie Ca o convulsie a nins Peste tăcerea mea Peste sihastre aripi Scoase din copilarie Cu sufletul te contemplam Allegro ochii mei i-am pus Pe un desen de vorbe-n

mai atent chipul mi-l întorc către tine mai pun un artificiu să se zăpăcească în mine mai împrumut de la zâne cerceii cu foșnet teluric mai aștept să pășească doamna Catharsis in

In gândurile mele pentru tine Păsările au anulat zborul Șerpii au irosit mătasea Sincronic fumuri onirice Vremelnic au purtat pe ape Gândurile acestea In care mai sunt odăi destule Pentru

te-ai așezat lasciv in versul meu ai așteptat ai încolțit ai măsurat în gând cum ceasurile levitează și se lovesc apoi în noi cum pruncii noștri nenăscuți se joacă numărând obsesional din

A venit vremea să mă plimb prin tine Îmi place labirintul pe care-l propui Pe la colțuri te regasesc multiplicat Și fiecare tu e singur Noaptea nu stiu pe unde s-o iau S-au stins candelele

Mă privesc în oglindă Și oglinda dezvăluie trupul tau - Amănunt printre feluritele măști Fug înspăimântată Ușile se frâg în urma mea Vocea o ia înainte Te strigă prin lume Mă

Cuvintele mele abia perceptibile mângâie tăcerea din paharul gol atins nu demult de buzele tale Pe locul acela ochiul meu și-a așezat retina așteptând Auzi? Se face octombrie-dezgolit în