Laichici Violeta Daniela

Mulțumesc pentru semnul de lectură...și da,mă gândeam că anumite versuri trebuie reformulate, modul în care ai scris e mult mai plăcut și are o altă fluiditate.

Mulțumesc pentru semnul de lectură. Mă bucură enorm că aceste cuvinte v-au atins. Până la urmă suntem cu toții oameni, și cele mai adânci cuvinte vin din cele mai adânci suferințe.

Mulțumesc frumos .

Poezia aceasta sub formă de confesiune e mai mult decât o simplă poezie,prin simplul fapt că poate fi trăită în momentul lecturării.
"Privesc lumea printr-o fereastră murdară " așa cum începe confesiunea, mă duce cu gândul la modul în care defapt omul trăiește, ori viziunea de a privi viața în sine din altă perspectivă, ori dintr-un unghi în care nu toți oamenii se află.
Și-apoi urmează durerea , fiecare se ascunde de câte ceva, " de administrator, de funii, de strigătul copiilor, de foame, de vinul prost,
de gândacii cu care dorm, de speranțele pe care nu le pot cumpăra, de criminalii orașului
în fața cărora noaptea face plecăciuni "

Dar ceea ce îmi atrage atenția în mod deosebit e finalul poezie, care mai mult vorbește pentru cel ce observă și simte lumea din jur, omul pe care orașul îl aduce cu " genunchii la gură ".

Versurile acestea îmi amintesc de copilărie, când fiecare îmbrățișează linia orizontului. Cuvintele sunt foarte bine închegate, dar finalul atinge orice sensibilitate ascunsă prematur:
"par fluture pașnic
doar muntele cu o sprânceană ridicată
mă privește
și încuie porțile "
Sufletul omului rămâne mereu în inima unui munte...

Mulțumesc frumos pentru observații. Am încercat să corectez textul, sper că nu am omis nimic.

Mulțumesc frumos pentru semnul de lectură. Și mă bucur că ați simțit rândurile.

Ce îmi place la aceasta poezie,este fluiditatea cu care reușește să pătrundă printre cele mai mărunte firișoare de nisip ale gândurilor noastre umane.
Frumos și profund,dar atât de mișcător la sfârșit,când teama era chiar umbra noastră.

Mulțumesc.Am încercat să mă readun și să scriu mai simplu ca niciodată.

Mulțumesc pentru semnul de lectură.

Am citit prima dată mecanic,și-apoi citind cu sufletul am simtit...legătura dintre "el" și "ea" atât de bine disecată.Foarte frumos construită această poezie, după părerea mea.Chiar dacă sunt și vorbe sângeros de adevărate,care ar rănii orice orgoliu fals.

Mulțumesc pentru semnul de lectură și de asemenea pentru sublinierea ideii de bază a acestor rânduri.Mă bucur enorm că mesajul a ajuns la dumneavoastră.
O seară plăcută vă doresc.

Eu nu gasesc ceva "nesatisfacator " aici...
E frumos ceea ce ai scris,cu siguranta mai mult decat frumos...E profund.
Si atat timp cat o poezie e profunda,nu-i lipseste absolut nimic.Cel putin,asa cred eu.